După cum multe surse susţin ideea de “cel mai cunoscut han bucureştean”, puţini, în mare parte, români cunosc povestioara acestui monument istoric şi anume cui i-a aparţinut prima dată şi cui îi aparţine în prezent, dar nu numai ci şi momentele ce i-au marcat existenţa de la vremea lui până în prezent.

Hanul lui Manuc-exterior 01_MP_preview

Construcţia acestei clădiri, denumită han în perioada anului 1806, a fost finalizată doi ani mai târziu. Proprietarul hanului, pe numele de Manuc Bei, cel mai bogat negustor din acea perioadă, a adus în plan o arhitectură inovativă, deoarece nu era de acord cu ideea arhitecturii de tip fortăreaţă cum erau construite şi alte clădiri ale secolului XVII.

Clădirea, care este sub semnul patrimoniului în prezent, a fost în anul 1812 martora încheierii păcii războiului ruso-turc, perioadă în care Manuc a părăsit hanul. Acesta a fost extrădat de către turci şi i-a fost pus sechestru pe avere, din motivul trecerii acestuia de partea ruşilor în perioada războiului.

LM__3766_preview

În perioada respectivă, hanul includea 15 pivniţe la subsol, 23 de prăvălii la parter, două saloane mari, zece magazii, camere pentru servitori, bucătării, un tunel în care încăpeau aproximativ 500 de persoane, iar etajul hanului dispunea de 107 camere.

După ce anul 1838 a pus o amprentă neagră asupra hanului, odată cu izbucnirea unui puternic cutremur, acesta a fost restaurat de către Lambru Vasilescu. Totodată acesta s-a hotărât să transforme imobilul în “Marele Hotel Dacia” ca mai apoi să devină loc pentru balurile vremii şi dineuri.

Acest han, devenit şi loc pentru întâlnirile politice ale perioadei secolului XIX, respectiv secolului XX, a fost gazda momentului când s-a discutat intrarea României în Primul Război Mondial, dar şi a momentului când România a cedat Basarabia poporului rus, respectiv când Ţara Românească s-a unit cu Transilvania şi Bucovina.

LM__3762_preview

Perioada comunistă şi perspectiva demolării visate de Ceauşescu

A întâmpinat atât momente crude cât şi momente importante, de care majoritatea istoricilor ţin să amintească cu multă nostalgie acele clipe. Un ultim moment de care îşi amintesc istoricii a fost cel în care majoritatea au crezut în demolarea clădirii la ordinul preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Comuniştii însă au naţionalizat-o şi a intrat în rândul societăţilor de alimentaţie publică. Pentru ca Ceauşescu să îşi schimbe definitiv gândul demolării, unul din arhitecţii capitalei i-a amintit de primele întruniri ale muncitorilor comunişti care au avut loc în incinta hanului.

Clădirea, rămasă şi în zilele noastre sub denumirea “Hanul lui Manuc” s-a adaptat condiţiilor contemporane fiind schimbate acele grinzi de lemn, iar ulterior a devenit din anul 2011 atât loc unde poţi servi masa şi a asculta muzica live cât şi un binecunoscut centru turistic. An de an, procentul numărului de turişti a crescut într-un mod impresionant şi încă continuă să crească.

Pe lângă faptul că acest han a trecut printr-o reabilitare după cutremurul din 1838, un incendiu, provocat în bucătăria acestuia a produs multă vâlvă în ultimii trei ani, pompierii intervenind cu cinci autospeciale, iar două persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale.

În prezent, hanul din Centrul Vechi al Bucureştiului, aparţine familiei Cantacuzino, mai exact lui Constantin Şerban Cantacuzino care şi-a câştigat drepturile asupra clădirii în urma retrocedării din anul 2007.

Autor: Ramona Oprea