Orașul Alba Iulia este recunoscut de către toți românii ca fiind locul unde s-a înfăptuit Marea Unire, la 1 Decembrie 1918. Astăzi, cea mai mare cetate construită în stil Vauban din România, Cetatea Alba Carolina, păstrează  mărturiile istorice și culturale ale evenimentelor ce au condus la formarea poporului român.

După marele proiect de restaurare, cetatea a devenit un punct de atracție turistic și un simbol mai puternic al orașului, datorită patrimoniului cultural-istoric, fiind vizitată de sute de mii de turiști anual.

Cetatea Alba Carolina a fost, este și va rămâne emblema municipiul Alba Iulia. În ciuda importanței majore pe care a avut-o de-a lungul timpului, numeroși factori au lasat o amprentă negativă asupra aspectului ei, cât și a monumentelor prezente. Astfel, starea de degradare care se accentua în fiecare an, au făcut din Cetatea Alba Carolina un loc neatractiv pentru turiștii veniți să o viziteze.

Datorită inițiativei derulării proiectului de restaurare al Cetății Alba Carolina, început în anul 2009 și finalizat în anul 2014, municipiul Alba Iulia a redevenit un punct de atracție semnificativ pe harta României. Astfel că, mulți turiști, atât români, cât în special străini, au început să acorde mai multă atenție vizitării impresionantei cetăți, dar și a monumentelor de care aceasta dispune. În 2018, când se vor împlini 100 de ani de la evenimentul Marii Uniri, se estimează că sunt așteptați să treacă pragul cetății aproximativ 2 milioane de turiști.

Cinci lucruri de vizitat dacă vă aflați în Cetatea Alba Carolina

1. Plimbați-vă prin cea mai mare cetate în stil Vauban din România și din sud-estul Europei

Stilul Vauban reprezintă o modalitate de construire a fortificațiilor. Denumirea îi revine însuși mareșalului francez de Vauban, care a proiectat acest modern sistem, caracterizat în principal prin forma sa poligonală. Stilul Vauban în care a fost ridicată Cetatea Alba Carolina, oferă o notă de autenticitate locului, remarcându-se prin forma de stea cu șapte colțuri, cărora le sunt atribuite câte un bastion (Sf. Eugeniu, Sf. Ștefan, Trinitatea, Sf. Mihail, Sf. Carol, Sf. Elisabeta, Sf. Capistrano) cu o înălțime de 12 metri, ajungându-se astfel la un perimentru al zidurilor de 12 kilometri.

Suprafața pe care se află construită cetatea astăzi, măsoară 70 de hectare, jumătate față de suprafața atribuită inițial și pentru care au fost dărâmate numeroase case aflate pe vatra vechiului oraș. La ridicarea cetății au ajutat mii de iobagii din împrejurul orașului, aduși cu forța și siliți să muncească pe gratis. Dimensiunile cetății sunt extraordinare, încât putem compara plimbarea prin cetate cu o plimbare prin Parul Tineretului din București.

În prezent, Cetatea Alba Carolina înglobează alte două cetăți, fiecare reprezentând în epoca romană, apoi medievală, nuclee de dezoltare urbană a orașului.

Castrul Legiunii a XIII-a Gemina. Începuturile evoluției ridicării unei cetăți în zona orașului Alba Iulia sunt strâns legate de prezența unei cetăți dacice situate la Piatra Craivii. Acest masiv stâncos situat la 20 km de Alba Iulia a reprezentat locul unde, după cercetările făcute în ulimii ani, s-a descoperit că a existat o cetate dacică numită Apoulon. Prezența acestui tip de fortificație a însemnat pentru acele vremuri cea mai puternică construcție a Daciei romane. În ultimii ani au avut loc diferite cercetări arheologice, care au scos la iveală prezența castrului roman pe teritoriul actualei cetăți bastionare. Este cunoscut faptul că, fortificația Legiunii a XIII-a Gemina, construită din piatră cioplită, avea forma unui patrulater.

Cetatea medievală. De-a lungul secolelor următoare, IV-VIII, așezarea Apulum a continuat să fie locuită de către populația aborigenă. În acel timp, datorită fenomenului migrației, locuitorii au început să se diminueze ca și număr. Ca urmare, cetatea romană existentă reprezenta un spațiu mult prea mare pentru o populație nu atât de numeroasă. Una din caracteristicile principale ale unei cetăți medievale o simbolizează chiar modificările de diminuare a suprafeței cetăților antice preexistente. În timpul în care așezarea era denumită Bălgrad, însemnând „Cetatea Albă”, încă folosea vechile ziduri ale cețății castrului roman al Legiunii a XIII-a Gemina. Cetatea medivală de la Alba Iulia, în timpul existenței sale, trece prin perioade diferite care îi vor afecta foarte mult aspectul. Cetatea își câștigă titlul de cetate regală, și chiar este desemnată la timpul acela fiind cea mai importantă de pe tot teritoriul Transilvaniei.

Cetatea bastionară. Venirea la putere a Imperiului Austriac la sfârșitul secolului al XVII-lea reprezintă momentul în care este decisă construirea cetații. Victoriile acestora împotriva Imperiului Otoman le conferă o mare putere politică, administrativă, economică și militară peste ținutul Transilvaniei. Dat fiind faptul că austriecii erau conștienți de această mare putere, astfel se hotărăște ridicarea cetății în stil Vauban, care astfel va purta și numele împăratului Carol al VI-lea. Cetatea Alba Carolina a fost ridicată între anii 1715-1738, sub aprobările lui Eugeniu de Savoia, îndrumarea generalului Steinville și planurile arhitectului italian Giovanni Morando Visconti. Porți în stil baroc cu basoreliefuri, șanțuri, bastioane, cazemate, galerii și alte lucrări de fortificații descriau pe atunci cetatea ridicată în stil Vauban, stil căruia îi era caracteristică forma heptagonală.

2. Treceți prin porțile cetății

Stilul baroc și sculptorii chemați special la Alba Iulia și-au lăsat amprenta vizibilă pe fiecare dintre cele patru porți existente în cetate.

Prima Poartă. Se asemănă cu un arc de triumf care are în alcătuire trei intrări separate. Statuile așezate în planul superior simboliează, de la stânga la dreapta: zeița Venus, stema Austriei reprezentată de vulturul bicefal cu o sabie și un sceptru și zeul Marte. Statuile sunt încadrate la exterior de două bombarde. Basoreliefurile sculptate prezintă scene din mitologia antică.

A doua Poartă. A fost refăcută după ce a fost distrusă la începutul secolului al XX-lea. Poarta se regăsește la capătul superior al pantei unde se află și Poarta I. Cele două ziduri laterale, cu două ghiulele deasupra, care au mai rămas din vechea Poartă a II-a, au reprezentat punctul de pornire pentru reconstruirea întregii porți, realizată cu ajutorul fotografiile mai vechi, fiind reînnoită în anul 2009.

A treia Poartă. Reprezintă cea mea impresionantă constructie baroc dintre toate cele patru porți din cadrul fortificației. Comparată tot cu un arc de triumf, având tot trei intrări, ca și Poarta I, se remarcă prin stilul doric. Poarta a III-a  face intrarea propriu-zisă în fort, în zona unde sunt concentrate cele mai multe dintre monumentele istorice. Statuia triumfătoare ce se ridică deasupra porții aparține împăratului Carol al VI-lea al Austriei, sub domnia căruia s-a construit Cetatea Alba Carolina, care îi poartă și numele.

A patra Poartă. Încheie cercul monumentelor cu însemnătate importantă din cadrul Cetății Alba Carolina. Se află la mjlocul dintre cele două mari catedrale, cea romano-catolică Sf. Mihail și cea ortodoxă a Încoronării. Odată ce ai lăsat în urmă fortificația, poarta oferă ieșirea spre Platoul Romanilor.

3. Admirați monumentele istorice

Cetatea Alba Carolina dispune de prezența unor importante monumente ce stau mărturie evenimentelor petrecute în istoria orașului dar și în evoluția țării noastre. Cele mai multe dintre ele dispun de o poziționare semnificativă raportată la evenimentul petrecut în sine. Astfel, în locul în care s-a purtat o bătălie importantă sau unde personalități importante au murit pentru patrie regăsim astăzi statui, busturi sau monumente ridicate în cinstea unor oameni care au schimbat cursul evenimentelor.

Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul. Lucrarea din bronz îl reprezintă pe domnitor exact ca în ziua în care acesta își făcea intrarea triumfală în Alba Iulia, la 1 noiembrie 1599. Mihai Viteazul are o postură de învingător, în mâna stângă ridicând buzduganul, iar în cealaltă mână hățurile calului. Sculptată de către Oscar Han, statuia a fost ridicată în memoria împlinirii a 50 de ani de la Marea Unire a Transilvaniei cu România. Cu ocazia a mai multe evenimente petrecute în anul 1968, statuia a fost dezvelită alături de noile expoziții ale Muzeului Unirii.

Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan. Cum intri în cetate prin Poarta I, apoi urci spre Poarta a II-a, ți se dezvăluie marele monument, situat față în față cu Poarta a III-a. Impunătorul edificiu a fost ridicat în memoria martirilor Horea, Cloșca și Crișan chiar pe locul unde în anul 1784 Horea și Cloșca au fost întemnițați. Acesta a fost ridicat cu ocazia sărbătoririi a 150 de ani de la răscoala în care au fost executați cei trei. Obeliscul Horea, Cloșca și Crișan are o înălțime de 28 m, aceasta fiind dată de impunătoarea săgeată careia îi sunt alipite alte trei elemente la fel de principale. La baza acesteia se află o celulă simbolică amintind de locul unde au fost ținuți prizonieri Horea și Cloșca, iar deasupra celulei sunt sculptați în basorelief cei trei martiri care stau drepți în fața oamenilor . Pe latura opusă, estică, se impune statuia Victoriei înaripate care ține în mâna ei o cunună de lauri, cu inscripția pe soclu: „SMERITĂ ÎNCHINARE LUI HOREA, CLOȘCA ȘI CRIȘAN”.

Busturi. De altfel, regăsim o concentrare mare a acestora situate de-a lungul Sălii Unirii, atât înauntru cât și la exteriorul acesteia. Sculpturile sunt alinate atât la intrarea din față a muzeului, cât și în partea din spate. Personalitățile care figurează în complexul de busturi au reprezentat nume importante în lupta dată înfăptuirii Marii Uniri dintre Transilvania și România la data de 1 Decembrie 1918. Cu prilejul marcării a 75 de ani de la marele eveniment ce a schimbat cu adevărat istoria unei națiuni, în anul 1993, complexul de busturi este amplasat la Sala Unirii. Dintre personalitățile cunoscute îi numărăm pe:  Ioan Suciu, Vasile Goldiș, Ion I. C. Brătianu, Constantin Prezan, Ioan Rațiu, Take Ionescu, Iuliu Maniu.

4. Acordați atenție marilor catedrale

Catedrala Încoronării. Cunoscută ca și Catedrala Reîntregirii, biserica ortodoxă a luat naștere în perioada următoare a Marii Uniri, și anume între anii 1921-1922. Catedrala Ortodoxă a fost construită având ca scop principal refacerea Mitropoliei pe care Mihai Viteazul a ridicat-o, dar care a fost distrusă în 1714 datorată stăpânirii habsburgice. Ca semn de omagiu, statul român clădește opera arhitectonică în doar doi ani, având ca hram „Sfânta Treime”, același ca și al vechii Mitropolii a Transilvaniei. În dreapta și stânga pronaosului stau astăzi mărturie portretele lui Mihai Viteazul și al soției sale, Doamna Stanca, ca și semn al ctitoririi bisericii. Arhitectura Catedralei a însemnat o reproducere a Bisericii Domnești din Târgoviște realizată în cruce greacă înscrisă.

Catedrala romano-catolică Sf. Mihail. Reprezintă unul dintre cele mai vechi monumente de mare importanță din Transilvania datorită arhitecturii sale medievale dar și vechimii sale (1000 de ani), fiind comparată cu Notre Dame din Paris. Ridicarea acesteia este plasată în descursul a mai multor perioade, recente săpături arheologice și vechi documente atestând situarea altor două monumente pe locul în care se află astăzi catedrala. Cele două monumente sunt reprezentate tot de două biserici, prima de dimensiuni mai mici, care datează din secolele IX-X, iar cea de-a doua, mai mare, care datează de la începutul secolului al XIII-lea. După ridicarea celei de-a doua biserici, se decide la scurt timp construirea catedralei care înglobează oarecum fosta biserică. Înălțarea acesteia se întinde de la începutul secolului al XII-lea până la sfârșitul acestuia, fiind oprită la un moment dat de mai multe evenimente de natură istorică, precum: invazia tătarilor (1241) și răscoala sașilor din Transilvania (1277) .

5. Vizitați cele mai reprezentative muzee

Muzeul Unirii. Muzeul, care acoperea la început doar o colecție infimă în număr de câteva sute, constând în obiecte arheologice, cărți dar și monede,  și-a deschis porțile pentru prima dată în alt loc decât cel în care se află astăzi. Acesta a fost înființat în anul 1887, anul în care a fost întemeiată Societatea de istorie, arheologie și științele naturale, care astfel pune bazele creării unei colecții de antichități descoperite în orașul Alba Iulia. Cu timpul, colecția acestuia se mărește, fiind adăugate lucruri și obiecte personale ale participanților de la revoluția din 1848-1849. Cele mai importante documente aduse atunci însă vor fi cele șase volume ale Marii Uniri.

Muzeul Unirii este inaugurat oficial la 28 noiembrie 1968, ca și consecință a restaurării edificiului „Babilon”, clădire care devine astfel locație permanentă pentru muzeu. Un alt mare eveniment care definește istoria muzeului îl reprezintă împlinirea a 2 000 de ani de la prima atestare a orașului, dar și 375 de ani de când a fost înfăptuită prima Unire de către Mihai Viteazul. În cadrul acestuia, muzeul are parte de o recunoaștere națională, numărându-se atunci 165 000 piese, dintre care: 7 457 preistorice, 5 102 dacice, 9 741 romane, 6 989 feudale, 17 254 numimatică, 48 573 istorie modernă și contemporană, 10 000 etnografie, 42 000 volume în biblioteca de specialitate.

Sala Unirii. A luat viață prin cel mai important eveniment al țării, și anume ca locul unde s-a semnat la 1 Decembrie 1918 actul unirii, care alătura României deja formate, Transilvania. Clădirea în care funcționează a fost ridicată în 1898 și adăpostea militarii care rămâneau în garnizoană, pe timpul Imperiului Austro-Ungar, clădire cunoscută ca și Cazinoul militar. După Marea Adunare Națională de la 1918, clădirea a primit un alt caracter, fiind restaurată între anii 1918-1922, recunoscându-i-se astfel semnificația națională.

Muzeul Principia. Muzeul se află poziționat exact pe locul unde cu timp in urmă se descopereau urme ale prezenței castrului roman Apulum, castru care a devenit în timp nucleul de bază al formării orașului. Clădirea muzeului adăpostește camera de tezaur unde erau depozitate finanțele legiunii, birourile ofițerilor, dar și o instalație de încălzire romană. De asemenea, în curtea muzeului sunt prezente vestigiile romane descoperite de către arheologi.

Surse bibliografice: Roca Denisa, 2017, Lucrare de licență “Patrimoniul turistic cultural al municipiului Alba Iulia”

Autor: Roca Denisa