Restaurantul Casa Hrisicos duce mai departe povestea locului și reintra în circuitul restaurantelor cu renume istoric, redând constănțenilor și turiștilor orașului o mică parte din istoria anilor 1900. După decenii în care aceasta clădire emblematică din centrul orașului Constanța a avut diferite destinații, de la restaurant la sediu de banca, Casa Hrisicos redevine un punct de reper al gastronomiei în Piața Ovidiu, precum și o atracție turistică.
Povestea Casei Hrisicos începe cu un anume Gheorghe Hrisicos. Modest băiat de prăvălie, a ajuns repede un cunoscut negustor de vinuri şi proprietar de case centrale. Averea și-a construit-o prin diferite combinaţii financiare, multe în dezacord cu legea. Pentru construirea hotelului, acesta a făcut un împrumut la Banca de Scont din Constanţa, dar suma primită fiind nemulțumitoare pentru el, a mai apelat şi la altel de imprumuturi, inclusiv din București. Afacerile lui Hrisicos vizau cămătăria și speculațiile finaciare. Totuși, în toamna anului 1903, el a reușit să inaugureze cu mare fast noul său hotel.
Când a fost inaugurată, Casa Hrisicos a fost concepută ca un elegant hotel şi un restaurant cu bucătărie pescărească şi internaţională. Albă, spațioasă, cu parter luxos şi la etaje cu camere cu geamuri aerisite, dispunând de utilităţi pe care doar la București în hotelurile de primă mână le întâlneai, s-a impus repede în clientela de lux a Constanței începutului de secol XX. Elitele bucureştene, obişnuite cu hotelurile „Carol” şi „Regina”, alegeau acum „Hrisicos”. Era un loc nou şi central.
Totuși povestea de succes a lui Hrisicos nu a durat foarte mult pentru că băncile fraudate şi alți negustori înşelaţi s-au plâns autorităților. Negustorul s-a refugiat în Rusia vecină, de unde a fost extrădat în scurt timp și condamnat la doi ani de închisoare pentru fraudă.
Această reclamă negativă nu a scăzut interesul clientele. Ba dimpotrivă. Scandalul financiar i-a asigurat insă Casei Hrisicos o reputaţie de care nu se mai bucura niciun alt imobil din oraș la vremea respectivă. De exemplu restaurantul era frecventat de I.L. Caragiale, Barbu Stefănescu Delavrancea, Al. Vlahuta si Take Ionescu.
Devastat în timpul Primul Război Mondial, imobilul a fost redeschis abia în 1924, însă destinația lui a fost schimbată, din hotel, în sediu al Băncii Populare Steagul Dobrogei (1926). Ulterior firme şi societăţi de asigurare au fost găzduite la etajele superioare, în vreme ce parterul a rămas loc de întâlnire pentru afacerile locale.
Între anii 1941 – 1944, locul preferat al comandanţilor militari germani care au supravegheat succesiv oraşul şi operaţiunile militare de la malul mării. Imediat după 23 august 1944, apartamentul cu balcon a fost ocupat de comandantul militar sovietic al oraşului.
Regimul communist au naționalizat clădirea și au transformat-o într-un hotel cu o reputatie îndoielnică „Pelican” – un restaurant-braserie la parter, la etajele superioare camere de hotel sărăcăcioase, la primul subsol un bar de noapte (frecventat de lumea interlopă, marinari, prostituate și de filajul fostei Securități).
După revoluție a fost sediul mai multor bănci, imobilul fiind supus unei degradări continue mai ales în interior unde au dispărut aproape tot mobilierul, lemnăria și feroneria.
Redeschiderea restaurantului aduce atmosfera de odinioară a clădirii, iar oaspetii actuali vor putea savura preparate de cea mai bună calitate. Produsele folosite de restaurantul Casa Hrisicos au la baza ingrediente locale proaspete si produse rare aduse din zone retrase din Europa care vor incanta prin gustul lor autentic si combinatiile in care sunt servite. Pentru alte informatii www.casa-hrisicos.ro https://web.facebook.com/CasaHrisicos/