Motto:”Goncalo M. Tavares mi-a redat bucuria naprasnica de a citi. Iar romanul Ierusalim e capodopera lui: o carteferoce,impecabila, de o frumusete sobra.” Helia Correia
Un puzzle incalcit al mintii umane, o definitie cinica a ororii de langa noi si o teama de propria fiinta guverneaza sobru intreaga lectura. Fiecare personaj in parte este un chip al fapturii umane, un alter ego.
Ierusalim este o carte a revelatiei interioare, in sensul descoperirii adevaratei naturi tainuite in fiecare clipa si cel mai adesea acoperita de comportamentul cotidian. O noapte defuleaza toti anii de refuz pe care un om de stiinta, o schizofrenica, un criminal si o prostituata ii aduna deopotriva.
Paradoxul cartii vine tocmai de la ideea ca orasul Ierusalim este cel mai adesea asimilat cu simbolul regasiri interioare, a redescoperiri mistice, divine chiar, dar ce natura lucrurilor pe care caracterele lui Tavares le infaptuiesc tin doar de revelatiile intrinseci si nu de aspectul pozitiv imprimat de simbol.
Ierusalim este o vesnica pendulare intre nebunie si ratiune, intre dragoste si oroare, intre crima si placere … intre lumea de dincoace si dincolo de gardul ospiciului Georg Rosenberg.