„Podul Minciunilor” sau „Podul culcat” este un pod metalic din orașul Sibiu, construit în anul 1859 deasupra străzii Ocnei care făcea legătura între Orașul de jos și Orașul de sus. Este inclus pe lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2015.

Până la mijlocul secolului 19, accesul în cetate se făcea doar printr-un tunel curbat ce trecea pe sub un rând de case care împărțeau Piața Mică în două părți. Partea din nord a acestui complex de clădiri se termina cu un turn de apărare edificat inițial în secolul 13, mai târziu transformat în locuințe, sub care se realiza accesul în tunel și Piața Mică.

La reconstrucția scărilor în anii 1850, doar scara de pe latura estică a fost realizată integral, cea de pe latura vestică fiind realizată pâna la jumătate. Tunelul se termină la sud, sub Biserica Arcadelor, o clădire mai veche ce a fost transformată la începutul secolului 18 în biserică evanghelică.

Conform lui Emil Sigerus în “Chronik der Stadt Hermannstadt”, într-un document din 24 noiembrie 1771 se menționa că “trecerea pe sub Podul Minciunilor este iluminată noaptea de trei lanterne și păzită de trei santinele”. Podul din fontă este turnat în 1859, în turnătoria din Filia şi a fost montat la Sibiu în anul următor, fiind deschis în mod oficial la 17 decembrie 1860.

Din punct de vedere cronologic, podul este al treilea construit din fontă pe teritoriul de azi al României, primul fiind construit în 1841 peste râul Timiș, la intrarea în Caransebeș, în timp ce al doilea pod a fost construit în 1833 la Lugoj și s-a prăbușit doi ani mai târziu sub greutatea unei cirezi de bivoli.

După spusele localnicilor, podul a servit inițial pentru circulația căruțelor. Pasarela pietonală ce leagă Piața Mică de Piața Huet este denumită popular „podul minciunilor” sau „podul mincinoșilor”. Deoarece podul nu era construit pe piloni a fost denumit în germană Liegenbrücke ( în traducere “podul culcat”), denumire aproape omofonă cu Lügenbrücke, motiv pentru care unii localnici au început să-l numească “podul minciunilor”.

Cea mai cunoscută legendă cu privire la denumire este aceea că podul are urechi și o putere greu de imaginat. La fiecare minciună auzită începe să geamă din toate încheieturile și se prăbușește, aducând mincinosul cu picioarele pe pământ. O altă legendă este cea a târgurilor din Piaţa Mică, unde cumpărătorii erau păcăliţi de negustori, cei din urmă fiind aruncaţi de pe pod când erau prinși cu minciuna.

Cea de-a treia legendă spune că fetele care afirmau că sunt fecioare dar se descoperea că sunt mincinoase erau târâte pe pod și aruncate peste balustradă. O ultimă legendă este aceea în care, cadeții de la Academia Militară își dădeau întâlnire pe pod cu tinerele domnișoare localnice şi după ce le promiteau multe, fetele erau lăsate să-și aștepte în zadar bărbații care uitau de ele și de jurămintele de amor.