Cu toate că este cunoscut mai ales pentru industria petrolieră şi Muzeul Ceasului, Ploieștiul oferă şi multe alte puncte de interes turistic şi istoric. O incursiune de câteva ore aici vă va oferi ocazia să vedeţi şi cum arăta viaţa unui negustor în secolele XVIII-XIX.

de Daniel Plăiaşu

Situat la 60 de kilometri nord de Bucureşti, oraşul Ploieşti a fost întemeiat în 1599 de către domnitorul Mihai Viteazul în momentul concentrării trupelor militare cu care urma să înceapă campania din Ardeal, ocazie cu care ridică satul de moşneni la rangul de târg domnesc.

În următoarele secole, oraşul se va dezvolta cu sprijinul domnitorilor munteni, devenind, conform monografiei oraşului Ploieşti, realizată de Mihail Sevastos, „oraş de căpetenie” şi reşedinţa judeţului Prahova.

La finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, Ploieştiul devine principalul oraş industrial petrolier din România, căpătând o importanţă strategică în economia românească. Aceste avantaj în vreme de pace se dovedeşte a fi nefast în timpul războiului deoarece urbea este puternic bombardată de aviaţia anglo-americană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, oraşul păstrează multe clădiri antebelice şi interbelice ce atrag atenţia privitorului.

La pas prin Ploieşti

Excursia începe din piaţa Gării de Sud, în faţa căreia se află monumentul Vânătorilor, inaugurat în 1897 şi ridicat în cinstea participanţilor la Războiul de Independenţă, şi continuă pe Bd. Independenţei. Începând de la intersecţia acestuia cu str. Milcov până în faţa Prefecturii Prahova, se pot vedea mai multe clădiri de la finalul sec. al XIX-lea, cu o puternică influenţă arhitecturală franceză, precum „Restaurant Bulevard” , Muzeul de Artă, Casa Căsătoriilor şi Muzeul Ceasului.

Ajunşi în centrul oraşului, față în față cu Prefectura, se află clădirea fostului hotel „Berbec” – în prezent, Hotel Central – ridicat în anii ’20, care rămâne singurul hotel din Ploieşti ce funcţionează neîntrerupt din perioada interbelică. În apropiere, se găsesc bustul lui Nichita Stănescu, Monumentul Eroilor de la 1989 şi Palatul Culturii, clădire masivă şi emblematică a oraşului, inaugurat în 1933 în prezenţa regelui Carol al II-lea.

Traseul continuă până în Piaţa Eroilor, unde se află situată Catedrala Sf. Ioan Botezătorul, în imediata sa vecinătate găsindu-se Halele Centrale, în care funcţionează Piaţa Centrală. Acestea au fost realizate de arhitectul Toma T. Socolescu la finalul perioadei interbelice, şi au faţadele din cărămidă roşie şi beton, dominate de marea cupolă şi de turn, clădirea remarcându-se prin faptul că intrările sale poartă denumirile oraşelor spre care sunt îndreptate.

Alte clădiri interesante ce se găsesc în zona pieţei sunt: Colegiul Naţional “I. L. Caragiale”, Biserica Sf. Vineri şi Biserica Adventistă.

Ne întoarcem spre gara de sud prin perimetrul străzilor Basarabilor – Ştefan cel Mare – Democraţiei, unde găsim Sinagoga Beth Israel ce datează din 1901, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie, construit în 1865, în timpul domniei lui Al. I. Cuza, Muzeul I. L. Caragiale, Judecătoria Ploieşti, Biserica Catolică, ridicată în 1938-1939, Biserica Evanghelică ce are influenţe arhitecturale germane, Casa “Hagi Prodan”, devenită Muzeul “Casă de Târgoveţ”, ce datează din sec. XVIII-XIX, şi Muzeul Petrolului.

De vizitat în Ploieşti

 În afară de acest tur al oraşului, merită vizitate muzeele:

–          Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova – funcţionează într-o clădire construită în stil neoclasic, după planurile arhitectului Al. Orăscu, cel care a proiectat, de altfel, şi Universitatea din Bucureşti, şi în care, de la construcţia sa în 1867 şi până în 1970, a funcţionat primul gimnaziu ploieştean “Sf. Petru şi Pavel”. Muzeul adăposteşte atât expoziţii tematice, care prezintă istoria oraşului, de la Mihai Viteazu până în prezent, cât şi colecţii de numismatică, timbre şi cărţi poştale, dar şi două săli dedicate istoriei sportului prahovean şi personalităţilor Ilie Oană şi Leonard Doroftei.

–          Muzeul Ceasului “Nicolae Simache” – situat în apropierea Bd. Independenţei, pe str. Nicolae Simache, nr. 1, a fost realizat prin grija profesorului al cărui nume îl poartă între anii 1954-1971 şi funcţionează într-o clădire de la sfârşitul secolului al XIX-lea, ce a aparţinut cunoscutului politician conservator, Luca Elefterescu. În cadrul muzeului, se găsesc piese precum pendulele stil Ludovic al XIV-lea, pendulele stil rococo, ceasornicele populare sau ceasornicele de buzunar. Printre cele mai vechi ceasuri aflate în colecţie, se află pendulele de tip tabernacol şi cele renascentiste, realizate din bronz aurit, gravate sau tăiate. Cel mai mult se remarcă însă tablourile cu ceas în stilul Biedermeier în cadrul cărora ceasul face parte dintr-o compoziţie picturală.

–          Muzeul de Artă – adăposteşte opere de artă ale unor reputaţi pictori români precum Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Gheorghe Tăttărescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian etc., dar şi sculpturi valoroase realizate de artişti precum Ion Jalea, Oscar Han, Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea etc.

–          Muzeul “Casă de Târgoveţ” – situat pe str. Democraţiei, nr. 2, este de departe muzeul care ne-a lăsat cea mai puternică impresie şi funcţionează într-o clădire construită pentru un negustor localnic în jurul anului 1785, arhitectura acestei case îmbinând elemente româneşti cu elemente orientale. Cunoscut şi drept casa Hagi Prodan, după numele proprietarului iniţial, muzeul permite vizitatorului să pătrundă în atmosfera vieţii urbane de sfârşit de secol XVIII. Interiorul casei recreează imaginea acelor timpuri prin sofaua cu perne înflorate, narghilele, scaunele în stil florentin, decoraţiunile interioare, dar şi prin lădiţele de zestre sculptate. Tot în cadrul acestui muzeu, găsim şi o icoană adusă de la Ierusalim, ce datează din 1819.

Pe lângă aceste muzee, se mai pot vizita şi Muzeul “I. L. Caragiale”, Muzeul Petrolului şi Muzeul Memorial “N. Stănescu”.

Puncte slabe

–          nu există o hartă turistică a oraşului şi sunt puţine indicatoare care să vă îndrume către punctele de atracţie, motiv pentru care identificarea lor este greoaie fără o documentare în prealabil.

–          în afara muzeelor, puţine dintre clădirile istorice sunt semnalizate cu plăcuţe care să ofere informaţii despre importanţa acestora.

Nu uitaţi

Oraşul merită văzut atât pentru faptul că majoritatea clădirilor istorice sunt bine întreţinute, cât şi datorită apropierii sale de București; durata unei călătorii fiind de mai puțin de o oră iar frecvenţa trenurilor către Gara de Sud este de aproximativ 30 de minute. Preţul biletelor la muzeele din oraş variază între 4 şi 8 lei existând reduceri pentru elevi, studenţi şi pensionari; aşa că, dacă vă încadraţi în vreuna dintre categorii, nu vă uitaţi actul doveditor acasă.