Construit în anul 1925 şi refăcut în 1958, conacul Brătienilor de la Răteşti este inclus pe lista monumentelor de patrimoniu naţional clasa B. Preţul unei clădiri istorice se pare că este de 35.000 de euro.

Casa de vacanţă a lui Gheorghe Brătianu, conacul a fost lăsat în paragină după Revoluţie, când a ajuns în mâinile unor italieni pentru 15.000 de euro. Acum, conacul grav deteriorat, cu tavanele căzute şi zidurile crăpate a devenit proprietatea unui bucureştean, iubitor de istorie. “Cumpărătorul este un cetăţean din Bucureşti, un român care a avut curajul să investească în această proprietate, un iubitor al istoriei familiei Brătianu şi un domn care a insistat şi pe care l-am sfătuit că, dacă nu are prea mulţi bani, nu are rost să cumpere conacul. Vrea să-l restaureze şi să fie şi locuinţa dânsului …după o anumită vârstă vrea să se retragă aici. Momentan locuieşte în Bucureşti şi lucrează la o multinaţională. Actualii proprietari vor să înstrăineze conacul de cel puţin 6 ani. În acest timp au venit foarte mulţi cumpărători, de mai multe naţionalităţi, italieni, francezi, un chinez, grupuri de evrei. Iniţial a fost scos la vânzare cu 60.000 de euro, doar conacul, nu şi clădirea industrială, iar acum a fost vândut cu 35. 000 de euro”, a precizat  Costel Ungureanu, procuratorul familiei Brătianu.

„ În 1945, Gheorghe Brătianu a fost expropriat. A rămas doar cu 100 de hectare şi cu conacul. În 1950 (5-6 mai) Gheorghe Brătianu a fost ridicat şi încarcerat. În 1952 a fost deposedat definitiv de moşie. Conacul a fost transformat pe atunci în IAS Răteşti, adică fermă de stat. Ce a reprezentat Conacul din Răteşti pentru Brătianu? Aici a stat soţia lui Gheorghe Brătianu aproape în permanenţă. Era profesor şi avea multe lucrări de făcut, aşa că ajungea la ţară, la Răteşti mai mult sâmbăta şi duminica. După ce Brătianu n-a mai fost, soţia acestuia şi copiii au plecat în străinătate. După revoluţie, în 90, fiica lui Gheorghe, Ioana, a reobţinut conacul. În 2009, Ioana a murit, dar prin procuratorul acesteia de la Bucureşti, terenul a fost pus la vânzare. Acest monument ar fi trebuit conservat şi restaurat, dar statul român nu şi-a dat interesul”, a declarat Marin Alexandru, profesor de istorie la Şcoala din Răteşti, fost viceprimar al localităţii.