Palatul Şuţu este una dintre clădirile emblematice ale Bucureştiului, găzduind în zilele noastre Muzeul de Istorie al Municipului Bucureşti. În trecut, însă, a îndeplinit mai multe funcţii, printre care şi cea de sediu al Primăriei Capitalei. Amplasat chiar în interesecţia a patru mari bulevarde din oraş, Palatul a fost martorul a multor evenimente ce s-au petrecut în jurul şi în interiorul zidurilor sale.
În anul 1832, comisarul sectorului roşu (unitatea administrativă a Bucureştiului în acele timpuri) s-a adresat marelui boier Costache Şuţu cu privire la avizarea şi reluarea lucrării unui zid ce fusese început de către boier în jurul grădinii sale.
Un an mai târziu, boierul Şuţu decide construirea unor case noi, poate şi din cauza faptului că cele vechi nu mai corespundeau tendinţelor vremii. Pentru proiectul palatului, arhitecţii Johann Veit şi Conrad Schwink au fost contactaţi, iar în anul 1834 palatul a fost ridicat. În anii ce vor urma palatului i se vor aduce noi modificări şi va fi înfrumuseţat prin diverse adaosuri, precum un policandru de aramă, în 1836.
Dar nu numai palatul era cel care impresiona în acele vremuri, ci şi grădina sa, ce se întindea până la biserica Sf. Sava, şi unde se puteau vedea diferite tipuri de păsări, precum fazani sau pelicani, dar şi o fântână ce se voia a fi o imitaţie a celebrelor fântâni de la palatul Versailles.
În secolul XX, palatul va fi folosit ca sediu pentru diferite instituţii sau reşedinţă pentru diferite personaje. Astfel, el va fi, în anii ocupaţiei germane a ţării, în vremea Primului Război Mondial, reşedinţa generalului Tulf von Tscheppe. De asemenea, între zidurile palatului, cu ocazia trecerii în anul 1918, la un dineu, s-au purtat discuţiile dintre August von Mackensen şi Alexandru Marghiloman în vederea încheierii păcii dintre România şi Germania.
În anii ce vor urma palatul va avea diverse funcţii şi va găzdui diverse instituţii precum Primăria Capitalei (1928), sediul Băncii Chrissovelony (1932), sediul Casei de Economii şi Consemnaţiuni (1942) şi sediul Institutului de Construcţii (1948). În anul 1959 va fi inaugurat aici Muzeul de Istorie al Bucureştilor, instituţie ce se găseşte şi astăzi tot în acelaşi loc. Pentru mai multe informaţii cu privire la istoricul sau programul Muzeului puteţi accesa website-ul www.muzeulbucurestiului.ro