Situat pe malul unui lac la 15 kilomtri de centrul Bucureștiului, Palatul Mogoșoaia este cea mai rafinată și cea mai bine păstrată dintre reședințele care au fost sub stăpânirea domnitorului Constantin Brâncoveanu (1654-1714), martirul care și-a păstrat credința în Dumnezeu cu prețul vieților celor 4 fii ai săi. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoș care deținea pământul pe care a fost construit.
În vreme ce era mare postelnic (1681), Constantin Brâncoveanu intră în posesia pământurilor de la Mogoșoaia atras de frumusețea peisajului încadrat de lacul și de pădurea din jur. La început, acesta ridică o biserică ce poartă hramul Sfântului Gheorghe și a cărei construire este finalizată la 20 septembrie 1688. Biserica se află în afara zidurilor palatului și găzduiește mormântul lui George-Valentin Bibescu (d.1941), ultimul proprietar al domeniului de la Mogoșoaia, precum și un tablou cu Brâncoveanu și cei patru fii ai lui.
La o lună după sfințirea bisericii, Constantin Brâncoveanu devine domn al Țării Românești. Cum acest nou statut era unul superior, noul domn decide să construiască pe malul lacului Mogoșoaia o reședință care să fie demnă de rangul său. Nu se cunoaște data exactă a începerii construirii noului palat, dar aceasta se încheie pe 20 septembrie 1702, la fix 14 ani de la sfințirea bisericii.
Poarta de intrare în curtea palatului se află pe centrul laturii de răsărit . La începutul secolului al XIX-lea, deasupra porții, se va construi un foișor. Lângă poartă s-au construit mai multe încăperi pentru corpul de gardă.
Pe partea dreaptă a intrării, în colțul de răsărit al curții, se află bucătăria palatului, numită cuhnie, care iese în evidență prin acoperișul piramidal și prin cele opt coloane ale porticului. Aceasta este o încăpere centrală împrejmuită de patru camere mai mici, și este așezată la distanță de palat pentru a evita posibile incendii. Grigore Ionescu descrie cuhnia ca ,,o prismă cu baza pătrată, supraînălțată de o boltă octogonală, ale cărei fețe, curbându-se către centru, se termină într-un înalt turn-lanternă, străpuns de ferestruici înguste: coș de fum și mecanism de ventilație în același timp”.
Palatul are un plan regulat, rectangular și este structurat pe trei niveluri: subsol (pivniță), parter și etaj. Pivnița este masivă, formată din patru încăperi; parterul era destinat slujitorilor și conține opt încăperi, iar etajul era destinat întru totul familiei Brâncoveanu. Etajul include apartamentul Domnului (două camere și loc de întâlnire a Divanului Domnesc), al Doamnei (două încăperi, azi reunite ) și un al treilea apartament mai mic.
La etaj se află și impresionanta loggie de pe fațada dinspre lac, de inspirație venețiană, care este considerată ,,modelul cel mai frumos și mai bogat de arhitectură civilă românească veche pe care îl avem”. Loggia este formată din șase coloane de piatră ce susțin cinci arcade în acoladă și este încadrată de două foișoare ce se remarcă prin coloane cu bogate capiteluri sculptate în piatră.
Palatul a avut de suferit în războiul ruso-turc din 1768-1774, însă, după ce a revenit la urmașii lui Brâncoveanu, a fost recondiționat.
Pentru acele vremuri, Palatul Mogoșoaia este un simbol al exuberanței decorative și al confortului, remarcându-se prin detaliile sale arhitecturale neobișnuite. De aceea, stilul reședințelor lui Brâncoveanu s-a diferențiat de alte stiluri arhitecturale și este recunoscut sub denumirea de baroc brâncovenesc.
Autor: Ciobotaru Irina