Clădirea, inaugurată în 1925 a servit drept Palat Administrativ și de Justiție până în 1955, când a fost destinată găzduirii câtorva instituții culturale ale orașului Iași, reunite astăzi sub denumirea de Complexul Național Muzeal „Moldova”.

Acesta cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, precum și Centrul de Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural.

Palatul se înalță, în parte, peste ruinele curţilor domnești medievale, menţionate documentar în 1434. Au fost folosite, parţial, şi temeliile vechiului palat (neoclasic) din vremea  voievodului Alexandru Moruzi (1806-1812), refăcut de Mihail Sturza (1841-1843) şi demantelat în 1904.

Clădirea ridicată între anii 1906 şi 1925 este creația cea mai însemnată a arhitectului român I.D. Berindei, format la școala pariziană. Aceasta este o îmbinare a mai multor stiluri arhitecturale: neogotic, romantic și neobaroc,  marcând arhitectura vechii capitale a Moldovei.

Turnul central al clădirii, care atinge 55 de metri înălțime, făcea ca Palatul să fie considerat în epocă cea mai înaltă clădire din oraș cu o amprentă la sol de 7330 mp și o suprafață desfășurată de 34.236, 35 mp.

Din punct de vedere decorativ, holul de onoare este conceput în stil neogotic, spaţiu care se finalizează cu o boltă în ogivă decorată cu vitralii. Decorațiunile spațiului au fost concepute în două etape diferite: epoca de început, până în anul 1914, numită epoca lui Carol I (1866-1914), și epoca lui Ferdinand I (1914-1927), diferențiate prin stilul în care acestea au fost realizate. Epoca lui Carol este preponderent neoclasică, epoca lui Ferdinand este predominant barocă, îmbinată cu Art Nouveau.

La construirea Palatului, blocurile de piatră au fost înlocuite cu materiale uşoare şi mult mai puţin costisitoare iar la decorarea unor săli, s-a folosit un material brevetat de Henri Coandă, denumit bois-ciment şi care imită lemnul de stejar. Remarcabile sunt şi elementele de feronerie decorativă, care se pot admira, de exemplu, la uşile de la Sala Voievozilor. Cladirea a fost, de asemenea, dotată cu facilitaţi ultramoderne pentru epoca respectivă, cum ar fi iluminatul electric, încalzitul (pneumatic), sistemul de ventilaţie, termostate, aspiratoare, care porneau toate de la subsol, unde se afla centrala masinilor.

De asemenea, ţinând cont de cele 14 incendii care au afectat clădirile anterioare Palatului, Berindei a ignifungat lemnăria podului cu un produs intitulat orniton, pentru acoperiş utilizând un material special, denumit eternită.

Mozaicul din holul central al Palatului este o reproducere fidelă a rozetei din biserica Saint-Pierre-sur-Dives (1235-1245), din nordul Franţei. Prin reluarea acestui model, specific unei catedrale gotice, arhitectul Berindei a dorit să confere edificiului său o atmosferă de sacralitate. Remarcabilă este şi compoziţia circulară realizată în mozaicul pardoselii. Este vorba de un Bestiarum gotic, în care sunt înfăţişate tot felul de animale fantastice: acvile bicefale, dragoni, grifoni, himere şi lei. Două rozete mai mici, identice, se află şi la extremităţile holului de la primul etaj.

Sala Voievozilor, situată la etaj, este cea mai frumoasă şi monumentală încăpere a palatului, fiind ornamentată distinct de celelalte săli. Numele sălii se datorează unei celebre galerii de portrete ale domnilor Moldovei, trecând apoi la întemeietorii statului medieval şi continuând seria conducătorilor acestui teritoriu până la regele Carol al II-lea.

În zona de vest a sălii se află un monumental şemineu de marmură, decorat cu un basorelief care reprezintă un „Arbore istoric”, împodobit cu portretele celor mai însemnaţi domni ai Moldovei, în vârful căruia tronează portretul regelui Ferdinand.

Ceasornicul Palatului este un orologiu cu trei cadrane, având diametrul de 3,24 m. Acele ceasului măsoară 1,25m și respectiv 0,90 m. De la mecanismul central, mișcarea este transmisă prin axuri și grupuri de roți dințate conice, acelor celor trei cadrane ale ceasornicului. Mecanismul se încărca automat, la 12 ore, cu ajutorul unei greutăți de 120 kg, ce se ridica la o înălțime de 8 m.

Vitraliile cadranelor ceasului erau decorate cu cele 12 zodii. Potrivit arhitectului I.D. Berindey, cei doi oșteni, pictați în frescă şi care străjuiesc ceasul, sunt plăieșii lui Dragoș Vodă, descălecătorul Moldovei.

Sursa poze + informatii