Muzeul Naţional de Artă al României, cel mai important muzeu de artă din ţară, este găzduit de Palatul Regal, un edificiu de mare însemnătate pentru România, cu o istorie nobilă, de două secole. Între 1812 şi 1815, a fost ridicată somptuoasa casă a marelui stolnic Dinicu Golescu, care a devenit, ulterior, aripa sudică a Palatului Regal, învecinându-se cu Biserica Kretzulescu. Casa Golescu de pe Podul Mogoşoaiei – astăzi Calea Victoriei – a fost renovată şi transformată în palat de ceremonie de domnitorul Alexandru Ghica, în 1837. Aşadar, aici se stabileşte Curtea Domnească, unde va locui şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi, din 1866, domnitorul Carol I.
Carol I este cel care va iniţia un întreg proces de renovare şi reconstrucţie a clădirii. Palatul este extins după planurile arhitectului francez Paul Gottereau şi, mai târziu, Karel Liman, pentru ca în 1906 să aibă o configuraţie spaţială asemănătoare cu cea actuală. În 1926, un incendiu puternic distruge complet corpul central, astfel că s-a impus reconstruirea completă a Palatului. La îndrumarea reginei Maria, arhitecţii N. N. Nenciulescu şi Karel Liman au refăcut planurile palatului, a cărui construcţie a fost finalizată în 1937. Alcătuit în formă de U, Palatul dispune de o curte interioară şi de două intrări. Intrarea din dreapta este destinată demnitarilor, iar cea din stânga, folosită de rege şi de invitaţii săi, conduce într-un hol octogonal, decorat în stil neo-bizantin, de unde se intră în holul oficial de unde porneşte scara voievozilor spre sala tronului.
În sala tronului a avut loc, la 6 septembrie 1940, ceremonia de depunere a jurământului de către regele Mihai. În 1945, aici i-a fost înmânată regelui înalta decoraţie sovietică Ordinul Victoria, iar pentru aceasta au fost realizate lucrări de renovare, după ce Palatul Regal a suferit distrugeri importante în timpul bombardamentelor germane din august 1944.
După instaurarea regimului comunist, Palatul Regal trece în administrarea Ministerului Artelor şi Informaţiilor, pentru ca în 1950 să fie inaugurată prima galerie de artă naţională a muzeului. Muzeul a funcţionat neîntrerupt până în 1989, când în timpul Revoluţiei din decembrie a fost distrus în proporţie de 80%. În 1990 întreaga clădire a fostului Palat Regal este pusă la dispoziţia Muzeului Naţional de Artă al României, care este deschis abia în anul 2000, după ce sunt realizate ample lucrări de renovare şi reamenajare.
Muzeul dispune de un valoros patrimoniu, organizat în două galerii. Galeria de Artă Europeană este concentrată în jurul colecţiei de artă a regelui Carol I, ilustrând cele mai importante şcoli artistice începând din secolul XVI şi opere ale unor artişti consacraţi, precum Tintoretto, Cranach cel Bătrân, Breughel cel Tânăr, El Greco, Rembrandt, Rubens, Monet şi Rodin. Galeria Naţională este împărţită în Galeria de Artă Veche Românească, unde sunt ilustrate piese din provinciile istorice ale României din secolele XIV-XIX, şi Galeria de Artă Românească Modernă cuprinzând lucrări de pictură şi sculptură, de la începutul secolului XIX până la mijlocul secolului XX, opere ale unor artişti români de renume mondial – Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady sau Constantin Brâncuşi.