Specialiştii au privit cu uimire cum animale, de la păsări la tauri, au căzut pradă morţii încă de la intrarea în peşteră.  Peştera, numită după Pluto, zeul infernului, este cunoscută şi ca „suflarea morţii“, ucigându-i pe toţi cei care se încumetau să intre. Romanii foloseau poarta pentru a pune în scenă ritualuri de sacrificare, în care preoţi castraţi intrau pe poartă cu tauri sănătoşi.

Oamenii de ştiinţă au dezvăluit misterul

Oamenii de ştiinţă au oferit acum o explicaţie pentru mister şi nu sunt deloc lucruri la nivelul supranaturalului. Cercetările arată că o fisură pe suprafaţa pământului, situată sub amplasament, emană dioxid de carbon la concentraţii atât de mari încât pot fi mortale.

Folosind un analizor portabil de gaze, Hardy Pfanz şi echipa sa de vulcanologi au identificat CO2 la niveluri variind de la 4-53% la gura peşterii şi până la 91% în interior – mai mult decât suficient pentru a ucide organismele vii.

Un procent mai mare de 7% duce la transpiraţie, ameţeli, tahicardie (creşterea ritmului cardiac), urmate de asfixiere“, spun specialiştii. Aceştia au descoperit că intensitatea gazelor este mai mică în timpul zilei, când razele soarelui le fac să se disipeze, în timp ce noaptea, aceşti nori formează un lac de dioxid de carbon, la baza arenei închise.

Atracţie turistică

Hierapolis, aflat în apropiere de actualul oraş Pamukkale din Turcia, a fost inclus în patrimoniul mondial UNESCO şi este un sit vizitat în fiecare an de 1,5 milioane de persoane. Arheologul Francesco D’Andria, care face săpături de mulţi ani în această regiune, a anunţat în 2011 că a localizat mormântul Sfântului Filip, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus.

Din cele mai vechi timpuri oamenii călătoreau la Hierapolis pentru a vedea fenomenul. Oraşul, fondat în jurul anului 190 î.Hr., era renumit pentru Plutoniu, precum şi pentru izvoarele sale calde, care încă mai atrag mii de turişti.