Chiar dacă au trecut o sută de ani de la una dintre cele mai importante operațiuni militare a Armatei Române din Primul Război Mondial, mausoleul de la Mărășești a rămas un monument impresionant, care păstrează amintirea vie a bătăliei pe care au dus-o eroii de atunci pentru o Românie mare, liberă și puternică.
„Întru slava eroilor neamului”
Mausoleul de la Mărășești este situat de la Bariera Mărăşeşti, Drumul European E85 ce se îndreaptă spre Bacău, trece pe la km. 201,6 și a fost ridicat chiar pe câmpul de luptă al marilor bătălii din anul 1917.
Acest monument a fost construit în memoria celor 480 de ofițeri și 21.000 care și-au pierdut viața în lupta de la Mărășești, mausoleul adăpostind 5073 de soldați și ofițeri în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune de pe 18 culoare.
Mausoleul a fost construit după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin, între anii 1923-1938 și a fost inaugurat oficial pe 18 septembrie 1938. Lucrările de construcție au fost începute la 28 septembrie 1924, în prezența Reginei Maria și a altor oficialități ale vremii, și s-au reluat 12 ani mai târziu, în 1936. Cornel Medrea și Ion Jalea au realizat basoreliefurile “Cupolei Gloriei” surprinzând diverse momente ale luptelor de la Mărășești, iar Eduard Săulescu a creat pictura interioară.
Pe aici nu se trece!
„Bătălia de la Mărăşeşti – scria Constantin Kiriţescu – a fost, prin durata, proporţiile şi intensitatea ei, cea mai mare bătălie care s-a dat pe frontul românesc în decursul războiului mondial”.Bătălia a durat 29 zile (24 iulie / 6 august – 21 august / 3 septembrie 1917) şi a angajat, de ambele tabere, 25 divizii de infanterie, 2 divizii de cavalerie şi o brigadă de cavalerie. Șaisprezece din cele douăzeci și nouă de zile au fost pline de lupte extrem de încrâncenate, de atacuri şi contraatacuri extrem de obositoare și încărcate de tensiune. De asemenea, în această luptă și-au găsit loc de cinste și o serie de localități, râuri sau păduri: Bizigheşti, Străjescu, Furceni, Doaga, Moara Albă, Şuşiţa, Zăbrăuţ, Chicera, Cosmeşti, Călini, Răzoare, Muncelu
“Vreau să fac ceva pentru țara mea”
Micuța eroină de la Mărășești, Maria Ion Zaharia sau Măriuca așa cum îi spuneau prietenii, se afla în vizită la bunicii ei, în satul Haret, când a văzut cum soldatul care transmitea telefonic toate coordonatele de atac ale artileriștilor a fost omorât. Acela a fost momentul în care Măriuca s-a oferit să îi ia locul. Telefonistul Ilie Gherghina refuză la început, dar fetița l-a convins atunci când i-a spus ,, Vreau să fac și eu ceva pentru țara mea”. Din acel moment fetița a urcat și a început să transmită până când atât ea cât și Ilie Gherghina au fost grav răniți, pierzându-și viața, trupul neînsuflețit a depus în Mausoleul Mărășești, alături de alți eroi ai aceste bătălii, iar un monument a fost ridicat în fața școlii din Haret în memoria Măriucăi și a faptelor de la 1917.
Rog tinerii de astăzi să o păstreze întreagă
,,După 72 de ani de când am luptat pe aceste meleaguri, în 1916-1918- ,,fostul copil de trupă” și sergentul Constantin Drăgoescu – din Crasna de Gorj – am revenit pentru a revedea totul la vârsta de 92 de ani. Și pentru a aduce un gând de dragoste și după moartea foștilor mei colegi de luptă și de dragoste pentru România Mare pe care ei cu sângele lor și noi cu dăruire am înfăptuit-o atunci. Rog tinerii de azi să o păstreze întreagă.” mesaj scris de Constantin Drăgoescu, în 11 august 1990 în cartea de onoare.
Autor Ramona Banu
Articol realizat în cadrul Proiectului Tineri Jurnaliști Online, proiect cofinanțat de Ministerul Tineretului și Sportului
