Primii doi regi ai României, Carol I și Ferdinand, sunt unele dintre cele mai iubite personaje ale istoriei noastre. Dincolo de modul în care istoria îi prezintă ca oameni politici, aceștia apar în memorii și cu fața lor umană. Unul dintre momentele care îi înfățișează astfel este când familia regală se afla la masă.
Regele Carol I era considerat un om dur, dar corect, disciplinat și riguros. Avea un program bine stabilit, inspirat de protocolul de la Curtea Regală din Berlin, și atent respectat atât de rege, cât și de oaspeţii săi. Orele pentru micul dejun, audiențe, prânz, ceai cu Regina, cină și chiar stingerea la Palat erau mereu aceleași.
Singurul moment în care erau prezenți oaspeți la masa regală, în afara momentelor festive (Paște, Crăciun, 10 Mai etc.), în timpul lui Carol I, era cina. Aceasta era servită la ora 20:00 şi participau apropiaţi ai familiei regale. Când suna gongul, Regele Carol I şi Regina Elisabeta se întâlneau în Sala Maură de la Castelul Peleș cu oaspeţii zilei şi se îndreptau spre sufragerie. Toţi cei prezenţi aşteptau ca Regele să se aşeze primul, iar la plecare toată lumea se ridica atunci când Carol I părăsea masa. În plus, nimeni nu putea începe un nou fel de mâncare înaintea suveranului. Una din curiozitățile culinare ale Regelui Carol I era faptul că mânca puţin. În general, se rezuma la mese formate din legume şi iubea mult fructele.
Diplomatul Dimitrie Ghyka compară comportamentul culinar al lui Carol I cu cel al împăratului Austro-Ungariei, Frantz Iosef, în ideea că maestrul bucătar avea mai degrabă sarcina unui cronometru de la Jocurile Olimpice, pentru că împăratul se sătura repede și mâncarea servită familiei imperiale și oaspeților se întorcea rapid în bucătărie. Aceeași situație era și la Castelul Peleș. În Destăinuiri despre George Enescu, care participa des la cinele regale, Ilie Kogălniceanu povesteşte cum se desfășura cina: „Protocolul impunea reguli stricte la masa regală, şi anume ca regele şi regina să fie serviţi primii, în acelaşi timp. Regele Carol mânca puţin şi repede. Cum termina i se lua farfuria şi, în acelaşi timp, se ridicau şi farfuriile celorlalţi comeseni, indiferent dacă aceştia mai mâncau sau nu. Asta însemna că ultimii serviţi nu apucau uneori să-şi golească farfuria. Enescu – fiind cel mai tânăr, era servit de obicei ultimul – trebuia deci să mănânce repede“. Compozitorul, un gurmand recunoscut, avea şi momente de satisfacţie când se serveau crenvurşti sau porumb fiert, pentru că se mâncau cu mâna.
În vremea Regelui Ferdinand, protocolul a devenit mai relaxat. Una dintre schimbările majore consta în faptul că oaspeții erau invitați acum la prânz, și nu la cină, ca în vremea lui Carol I, această masă fiind dedicată mai mult familiei. Principala ciudățenie a Regelui Ferdinand era faptul că mânca aproape imediat ce se trezea, iar la micul dejun prefera fripturi, ouă, șnițel cu garnitură de cartofi.
Meniurile regale, atât din vremea lui Carol I, cât și în timpul lui Ferdinand, indică faptul că familia regală prefera carnea de vită şi viţel – cotlet, file, ficat, creier –, dar și de pește și de curcan. De asemenea, vânatul era şi el la loc de cinste: se pregăteau potârnichi, iepuri, raţe şi gâşte sălbatice, porci mistreţi.
A fi prezent la mesele regale era o onoare și un semn de apreciere din partea suveranului și a familiei regale – din acest motiv, cei care luau parte la aceste evenimente din viața privată a cuplului regal al României se considerau cu adevărat privilegiați.
Articol publicat in Historia