Aflată în partea de nord-est a României, cu un areal care se întinde şi pe teritoriile actuale ale Ucrainei şi Republicii Moldova, regiunea geografică şi istorică Moldova a reprezentat atât un spaţiu îndelung disputat în decursul istoriei, cât şi un izvor de cultură şi cunoaştere universală.Iată câteva elemente importante pe care le puteţi vizita!

Cu o istorie de sute de ani şi obiective turistice incontestabile, Moldova lui Ştefan cel Mare (1457 – 1504), nu poate să nu fie un traseu de vacanţă must do! pentru fiecare turist dornic de a îmbina admirarea peisajelor superbe cu file din istoria neamului românesc.
Am pornit din minunatul dar aglomeratul Bucureşti, într-un asfinţit de august, fără o organizare prea clară, dar cu dor de ducă, ambiţie şi multe idei. Traseul iniţial era Bucureşti – Iaşi cu posibile opriri “ici-colea”, însă istoria ne-a demonstrat că socotelile de-acasă nu sunt aceleaşi cu oferta târgului.
Vulcanii noroioşi – Pâclele mici şi mari din Buzău
Prima oprire a fost în Buzău între localităţile Berca şi Arbănaşi, la vestiţii vulcani noroioşi. Ştiu, Buzău aparţine de Muntenia, însă era în drum şi nu puteam rata explorarea acestui loc din curiozitate ştiinţifică. Această arie reprezintă o rezervaţie naturală de tip botanic şi geologic de interes naţional. Principiul ştiinţific este destul de simplu: gazele naturale de la peste 3000 de metri adâncime împing spre suprafaţă apa din pânza freatică care trece printr-un sol argilos, nămolul format uscându-se în formaţiuni conice de forma unor vulcani. Însă acest tip de formaţiuni este destul de rar, cel puţin în Europa. Găsim în jur de 1100 de vulcani noroioşi pe glob, dintre care în jur de 400 sunt localizaţi în Azerbaidjan (cei mai numeroşi din Europa), restul răspândiţi în zone ca Siberia, Australia, Caraibe, Indonezia sau sub mări (vulcanii din apele Norvegiei, Marea Caspică sau Marea Barents). Acestea fiind menţionate, vulcanii noroioşi din Buzău, alături de pâclele mici şi mari, merită admiraţi şi analizaţi pentru o taxă de 3 lei (plus 5 lei parcarea), de la 9 la 19.

 Vulcanii noroioşi din Buzău

Mausoleul de la Mărăşeşti
Peisajul marţian al vulcanilor noroioşi ne-a furat privirea şi timpul, drept pentru care a trebuit şă înnoptăm în Buzău. Nu sunt prea multe de făcut seara în acest oraş, aşa că ne-am putut odihni pentru a porni la drum de dimineaţă. Drumul spre Bacău, primul oraş din regiunea Moldovei în care ne propusesem să ajungem, era pe Şoseaua Naţională Bucureşti – Focşani – Suceava E85, unde se află situat Mausoleul de la Mărăşeşti. Cu siguranţă 99% dintre români au auzit de Mărăşeşti şi expresia “Pe aici nu se trece!”. Localitatea Mărăşeşti a fost pusă pe harta istorică a ţării în timpul Primului Război Mondial. Aici s-au dat lupte acerbe în perioada 6 – 19 august 1917 între forţele Antantei (printre care era şi armata română) şi cele ale Puterilor Centrale, soldate cu victorii de partea noastră. Anul acesta se împlineşte centenarul acestor lupte şi nu aveam cum să trecem pe lângă acest loc fără a-i acorda atenţia cuvenită şi a ne imagina că în aceste locuri acum 100 de ani nişte oameni bravi au luptat şi murit pentru întregirea şi siguranţa poporului.

 Mausoleul de la Mărăşeşti

Mărăşeşti 2017

Bacău – Casa Memorială George Bacovia; Ruinele Casei Domneşti
Urmând acelaşi drum menţionat anterior ajungem la cel dintâi oraş al Moldovei: Bacău. Aici descoperim în centrul modern al oraşului statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare, dezvelită în octombrie 1997. Bacăul este un oraş destul de mare şi activ, care îmbină elemente istorice cu aspecte moderne de arhitectură şi stil. Atestat documentar din anii 1300, numele său se leagă de figuri dominante în istorie precum Alexandru cel Bun, Petru I Muşat sau Alexandrel, fiul lui Ştefan cel Mare, stabilit aici în secolul XV-lea. Specialiştii în domeniu afirmă că în anii 1400 o parte a Cavalerilor Ioaniţi, devenţi ulterior Cavaleri de Malta, se afla la Bacău. La sfârşitul secolului XIV-lea, Bacăul era una dintre cele mai prospere aşezări urbane din Moldova, cu rol atât comercial cât şi militar.

Statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare, Bacău

Hoinărind pe Bulevardul Unirii descoperim strada George Bacovia, care duce spre Casa Memorială George Bacovia. Ajungem exact la fix (până în ora 17) şi de 4 lei avem parte de un tur exclusivist (dat fiind că eram doar doi), cu un ghid foarte bine documentat care ne-a povestit pe lângă faptele istorice şi aspecte mai puţin cunoscute din viaţa poetului. George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) făcea parte dintr-o familie numeroasă, cu 5 surori şi încă doi fraţi, dar destul de bogată în acele timpuri. Astfel, aceştia nu au dus lipsă de educaţie sau satisfacerea altor nevoi, drept pentru care, off the record, se spune că Bacovia era destul de răsfăţat, lucru încurajat ulterior de soţia sa, Agatha. Cei doi s-au căsătorit la o vârstă destul de înaintată pentru acele vremuri. El avea în jur de 45, iar ea 30. Aceasta însă i-a fost soţie devotată, sprijin, prieten, manager iar ulterior tot ea a organizat amenajarea casei în care au locuit în Buzău pentru a o transforma în muzeu, la fel procedând şi cu cea din Bucureşti. Casa este în stare excepţională. A fost renovată în 2014 şi este organizată în detaliu: calendarul arătând data de 22 mai, pendula ceasului oprită la ora 20.10 – date ale morţii poetului.

Bust George Bacovia (foto Adrian Iordănescu)

Casa Memorială George Bacovia, Bacău

La recomandarea ghidului pornim să vedem Ruinele Curţii Domneşti aflate în curtea Bisericii Precista. Acest loc a reprezentat reşedinţa fiului lui Ştefan cel Mare, Alexandru Voievod,  între 1481-1496. Acesta a construit Biserica Precista în 1490, care ulterior şi-a pierdut forma iniţială prin restaurările făcute în secolele XVII – XIX. Nu ştiu dacă este un obiectiv turistic deosebit de interesant din punct de vedere istoric, poate mai mult pentru staţiul recreativ.

Ruinele Curţii Domneşti

Vaslui – dincolo de prejudecăţi
După Bacău ne-am abătut puţin din drumul spre Iaşi pentru a vizita oraşul Vaslui. Recunosc, mai mult din prisma prejudecăţilor existente. Ştim cu toţii bancurile cu moldoveni beţi, ca să nu mai zic de moldovencele frumoase dar naive. În realitate oraşul este altfel. Este un oraş nu foarte mare, dar curat, verde şi înflorit. În centru, în faţa clădirii Consiliului Judeţean se află statuia lui Ştefan cel Mare, figura emblematică a Moldovei. Nu sunt multe de vizitat în Vaslui, aşa că ne-am putut aşeza la o terasă să gustăm din mâncarea moldovenească mult lăudată. Aici judecăţile de valoare şi-au avut rostul. A fost excelentă!

Statuia lui Ştefan cel Mare, Vaslui

Iaşi – capitala culturală a Moldovei
Iaşi este un oraş de poveste. De la multitudinea clădirilor istorice care-l împânzesc, până la terasele şi cluburile de fiţe, Iaşi este un oraş al contrastelor, plin de istorie dar totuşi atât de cosmopolit. Fiind destul de mare, nu ai cum să-l explorezi într-o zo. Îţi trebuie cel puţin două zile pentru a bântui pe străzile oraşului şi a descoperi zone precum Palatul Culturii, Casa Dosoftei sau Casa cu Arcade, Mânăstirea Golia şi Turnul Goliei, Palatul Rozet – Roznovanu (azi sediul Primăriei), Catedrala Mitropolitană sau Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri”. Zona palatului este completată de clădirea modernistă a Palas Mall şi de zona teraselor care înconjoară parcul palatului.

Palatul Culturii din Iaşi

Zona Pallas

Admirând statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare în drum spre intrare, descoperim că Palatul Culturii din Iaşi găzduieşte astăzi sediul a patru muzee: Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii “Ştefan Procopiu” şi Muzeul de Istorie a Moldovei. Din păcate în perioada aceasta Muzeul de Istorie a Moldovei este în restaurare şi am putut vizita cu 30 de ron toate cele trei muzee.

Statuia lui Ştefan cel Mare, Iaşi

Fotografiere stereoscopică (tehnica 3D), 1875 – expoziţie Muzeul Ştiinţei şi al Tehnicii

Ouă încondeiate – expoziţie a Muzeului Etnografic al Moldovei

Palatul Culturii este un edificiu impresionant al Iaşiului. Ridicat între 1906 – 1925 ca fiind Palatul de Justiţie şi Administraţie, spaţiul interior a fost realizat în două epoci: epoca lui Carol I (1866 – 1914), preponderent neoclasică, şi epoca lui Ferdinand I (1914 – 1927), predominant barocă îmbinată cu Art Nouveau. De o atenţie deosebită a beneficiat Sala Voievozilor, o monumentală încăpere a palatului decorată cu portretele domnilor Moldovei de la Decebal, Traian şi Aurelian până la Carol al II-lea. Şemineul de marmură din această sală este decorat cu un “arbore istoric” cu cei mai însemnaţi domni ai Moldovei, avându-l în frunte pe Regele Ferdinand.

Sala Voievozilor

(foto Adrian Iordănescu)

Sunt multe lucruri de cunoscut despre istoria Palatul Culturii şi actualele muzee ale acestuia, însă le vom dedica atenţia cuvenită cu altă ocazie. Merită menţionat faptul că pe lângă arta clasică excepţională pe care o adăposteşte, Muzeul de Artă a găzduit săptămâna trecută colecţia modernă a artistei vietnameze Van Duong Thanh “A sense of Vietnam”, inspirată atât din locurile natale ale artistei cât şi din şederea acesteia în Iaşi şi Bucureşti.

Interior Palatul Culturii

Mergând la pas prin Iaşi nu poţi să nu întâlneşti zone cu rezonanţă istorică. Chiar sediul Primăriei Iaşi de astăzi a fost Palatul Roset – Rosnoveanu, un edificiu construit în secolul al XVIII, care a găzduit de-a lungul timpului figuri emblematice precum generalul rus Romanov, Mihail Sturdza, Carol I, Hariclea Darclée, precum şi membrii Casei Regale, de la Regele Ferdinand încoace.

Palatul Roset-Rosnoveanu, sediul Primăriei Iaşi

Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri”

Mănăstirea Golia

Turnul Goliei

Străzile Iaşiului

Bonus trip – Chişinău, oraşul din piatră albă
Iniţial planul era să ajungem la Iaşi. Check! Dar analizând GPS-ul, ne-am dat seama că suntem atât de aproape de Republica Moldova. Ce-ar fi dacă… am trece vama? După câteva articole citite privind regulile de trecere a vămii şi aspecte ale oraşului Chişinău, cu un pic mai multă incertitudine dar entuziasm am pornit la drum. Ne-am hotărât să trecem prin vama Albiţa cu toate că vama Ungheni era mai aproape de Iaşi, dar cu un drum cu review-uri negative. Din Iaşi până la Albiţa am făcut puţin peste o oră. La vamă am stat relativ puţin când am intrat şi nu am avut nevoie de paşaport, doar de buletin şi certificatul maşinii – care cu stupoare am realizat în vamă că e în pericol de a fi confiscat, expirând inspecţia tehnică a doua zi. Vameşul m-a pus la curent cu asta, promiţând confiscarea numerelor, a certificatului şi o amendă peste 1500 ron. Însă ne-am dat bătuţi? Am vrut, dar nu! Am mers în capitala de peste Prut fiind condiţionaţi de timp. De la vamă se cumpără şi rovigneta moldovenească (85 de lei moldoveneşti, 1leu moldovenesc=4 lei româneşti). Este de mers aproximativ două ore. Drumul este bun iar peisajul Moldovei este minunat. Chişinăul n-ai cum să-l ratezi. Se arată falnic, mare, cu blocurile lui din piatră albă, de unde şi-a luat şi numele.

Intrare în Chişinău

Se conduce ciudat în Chişinău. Nu există benzi de mers trasate, nu există treceri de pietoni trasate doar indicatoare cu acestea pe care uneori poţi să le ratezi. Însă, nu te întâmpină nimeni cu kalaşnicovul pe stradă iar populaţia nu e formată numai din racheţi şi femei naive. Străzile Chişinăului nu mai sunt ca în poveştile de acum 20-25 de ani. Sunt animate, oamenii sunt primitori şi nu există motive de teamă.

(foto Adrian Iordănescu)

                                                                  Străzile Chisinăului

 Arcul de Triumf, Chişinău – veghează de 174 de ani

Catedrala Naşterii Domnului (vizavi de Arcul de Triumf)

Grădina Publică Ştefan cel Mare şi Sfânt

Statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Chişinău (foto Adrian Iordănescu)

Statuia luptătorului sovietic (foto Adrian Iordănescu)

Nu am reuşit să bifăm foarte multe obiective turistice în Chişinău, promiţând că ne vom întoarce şi îi vom acorda atenţia cuvenită. Pe lângă puţinele zone pe care am reuşit să le vedem, am ajuns şi în partea modernă a oraşului, în MallDova (de apreciat jocul de cuvinte).

MallDova

Am plecat din Chişinău la pas de seară, reuşind să trecem vama în timp util (cu toate că putem acorda calificative negative vameşilor moldoveni pentru organizare şi drumului dintre cele două vămi, un fel de pâclele mici şi mari despre care am vorbit la începutul articolului). Ne-am întors în minunatul Iaşi, pe care am putut să-l mai batem la pas a doua zi înainte de a pleca, reuşind să mai punem pe listă Bojdeuca lui Creangă din Ţicău.

Bojdeuca lui Ion Creangă din cartierul Ţicău

Această incursiune în regiunea Moldovei mi-a schimbat cu desăvârşire impresiile (recunosc, preconcepute) despre aceste ţinuturi şi oamenii de aici. Moldova este o regiune plină de istorie, în care la fiecare pas vibrează amintiri ale unor oameni şi acţiuni mari. Moldova nu este o regiune săracă iar moldovenii nu sunt oameni violenţi ş needucaţi. Peisajele din această zonă te lasă mut de uimire şi cu întrebarea “Oare cine-o fi trecut pe-aici acum sute de ani?”.
Înainte de a explora alte zone minunate ale acestei lumi, vizitaţi şi România. Nu veţi fi dezamăgiţi! Drumuri bune şi călătorii extraordinare!
Autor: Alexandra Dincă
Foto: Alexandra Dincă