Jean-Michel Basquiat a început ca graffer pe străzile din New York și a ajuns să expună în cele mai mari galerii din lume, fiind primul artist de culoare care a cunoscut succesul pe plan internațional.

Basquiat la 17 ani începe să deseneze pe zidurile clădirilor din Manhattan, devenind rapid un artist de street art faimos prin semnătura SAMO[1].

La 20 de ani  începe să picteze în atelier nu doar pe pânză, ci şi pe carton, placaj, planşee, uşi și postere.

Rene Ricard l-a lansat într-o carieră internaţională însă de notoritetate este prietenia tânărului artist cu Andy Warhol, materializată prin mai multe lucrări comune.

După 1982, Basquiat expune alături de artişti că Julian Schnabel, David Salle, Clemente, Enzo Cucchi  și este considerat aparţinând curentului Neo-Expressionist, Trans-avangardist, promotor al Noii Figuraţii.  Acest curent este un protest la adresa non-figurativului şi a artei informale, promovând revenirea la o artă informativă. Printre predecesorii săi se numără Picasso, Soutine, Rouault, Dubuffet.

Basquiat are un stil inconfundabil şi greu de încadrat în curente. Neavând o pregătire clasică în domeniu, nu a încercat să redea lumea prin desen.  În schimb, a urmărit expresia, folosind la maxim ceea ce ştia: mâzgăleli, stereotipuri, cuvinte pictoriale (ca „faţă”, „mână”, „trup”). [2]

Întreaga suprafaţă a lucrării este acoperită de graffitti, peste care artistul revine cu sprayuri de culoare, pensulaţii largi, gestuale, colaje şi creioane pastel de ulei. Simbolurile, ca şi figurile, sunt inspirate din arta  primitivă africană, din mitologie, aduse în cartierele New York-ului din anii 80.

Personajele sale sunt imigranţi, cântăreţi, boxeri, oameni din  Bronx, Brooklyn – locul unde şi-a petrecut scurta lui viaţă.  Apar în lucrările lui, deseori, clădiri, maşini, benzinării, şotroane şi alte jocuri ale copiilor.

Pictând personaje faimoase ale epocii, nu a încercat să le redea trăsăturile faciale recognoscibile, ci doar le numea – căutând însă să le redea personalitatea. Celor pe care le admira ca Duke Ellington, Count Bassie, Joe Luis, Cassius Clay, Dizzi Gillespie le punea „coroana” sau o aură.

Lucrările lui Jean-Michel Basquiat din perioadele 1982-1983 și după 1986 sunt considerate a fi printre cele mai complexe şi puternice ale secolului XX.

Inspirat de propria tradiţie şi viaţă, Basquiat nu numai că a contribuit la înţelegerea rolului pe care cetăţeaunul modern afro-american îl joacă în cultura americană modernă, dar şi la înţelegerea generaţiei din care făcea parte: austeră, cerebrală, exclusivistă, detaşată de problemele vieţii curente. [3]

Jean-Michel Basquiat este însă unic prin faptul că a evitat imitaţia, ironia facilă. Keith Haring a afirmat  în 1983 că Basquiat „a făcut a doua revoluţie în arta NY, după pătrunderea femeilor în artă” iar David Shapiro a spus despre el că este „un poet al străzii care a pătruns în sufrageria înaltei societăţi”.

 „Un poet al străzii care a pătruns în sufrageria înaltei societăţi” David Shapiro

În doar opt ani Basquiat a creat peste 1.000 de picturi și 2.000 de desene, ceea ce a contribuit la menținerea unei piețe de artă activă.

Primul record înregistrat de o lucrare semnată Basquiat a fost în 2002, când toboșarul de la Metallica, Lars Ulrich, a vândut prin Christie’s pictura de mari dimensiuni “Basquiat’s Profit I “(1982) cu 5 milioane și jumătate de dolari.

În 2007, o lucrare neintitulată din 1981 a fost adjudecată pentru 11,2 milioane de dolari, recordul fiind, însă, doborât de un autoportret din 1981 care s-a vândut, în același an, prin Sotheby’s cu 14, 6 milioane de dolari.  Deja în  mai 2013 a vândut un tablou pentru suma de 48,8 milioane de dolari.

Recordul însă îl deţine un tablou uriaș de Jean-Michel Basquiat care a fost adjudecat în mai 2016  cu 57,285 milioane de dolari în timpul licitației organizate de casa Christie’s din  New York[4].

Cel mai bine vândut artist contemporan 

Potrivit clasamentului realizat de cel mai mare site dedicat pieţei de artă artprice.com, americanul Jean-Michel Basquiat, ocupă şi în acest an primul loc în topul celor mai bine vânduţi artişti contemporani, urmat de Christopher Wool şi Jeff Koons.

Top 10 cele mai bine vândute lucrări ale artistului

Puştiul excentric

Puștiul care lăsase Brooklyn-ul natal și școala pentru străzile din Manhattan, unde vindea tricouri și cartoline pentru câțiva dolari, a devenit în scurt timp dependent nu doar de artă ci și de droguri, femei, restaurante și haine scumpe.
Ca un artist de avangardă, Basquiat a fost, de asemenea, un nelipsit de pe scena mondenă a New York-ului anilor 80 fiind prieten cu Andy Warhol, având relaţii cu Madonna şi David Bowie, jucând în vidioclipul Rapture al trupei Blondie,  În 1985 apare pe coperta  New York Times Magazine [5]

După moarte, odată cu aprecierea operei sale apar cărti și documentare despre acest artist care a reușit să rescrie arta cu spray-ul – filmul Basquiat (1996) și JEAN MICHEL BASQUIAT–THE RADIANT CHILD (2010).

Basquiat va fi pentru totdeauna o parte a infamului ’27 Club”[6], o colecție de muzicieni și suflete talentate care au murit la douăzeci și șapte de ani ca Jimi Hendrix, Janis Joplin, Jim Morrison, Kurt Cobain și Amy Winehouse.

Autor: Simona Munteanu

Surse

[1] http://www.biography.com/people/jean-michel-basquiat-185851#personal-problems

[2] http://etinarcadiaego.falezedepiatra.net/?p=6371

[3] https://revistacititordeproza.wordpress.com/2010/12/10/jean-michel-basquiat/

[4] https://revistacititordeproza.wordpress.com/2012/10/19/haosul-in-arta-moderna/

[5] http://web.ff.cuni.cz/~lazarus/basquiat.html

[6] http://www.agerpres.ro/cultura/2016/05/11/un-tablou-de-basquiat-a-fost-adjudecat-cu-57-2-milioane-de-dolari-la-o-licitatie-la-new-york-12-08-43

[7] http://www.spectator.co.uk/2013/11/collectors-love-him-critics-hate-him-what-do-you-think-of-jean-michel-basquiat/

[8] https://en.wikipedia.org/wiki/27_Club