Germania este una dintre țările la care România se raportează cel mai mult când vine vorba de proiecții ideale ale statului în care am vrea să trăim și la politicile. Dar cum se descurcă germanii când vine vorba de aprecierea propriului trecut și de grija acordată întreținerii monumentelor istorice
?
Micul oraș Freiburg din sud-vestul Germaniei, situat chiar la poalele Munților Pădurea Neagră, pare întruchiparea perfectă a simbiozei dintre trecut și prezent. Departe de a fi doar un oraș medieval, suburbiile sale par scoase din cele mai recente filme americane. Balcoane de sticlă, blocuri noi, garaje la parter, totul te face să crezi că localitatea în care te afli nu poate să aibă mai mult de cincizeci de ani vechime.
Totuși, în timp ce te îndrepți spre centru, parcă pășești în altă epocă. Străduțele mici, pavate cu dale de piatră, unde este interzisă circulația mașinilor, sunt presărate cu clădiri care nu par să amintească de un secol recent și de unde veghează îmbietor câte un an de dinaintea atestării documentare a Bucureștiului: 1460, 1320 etc.
Dar mai e ceva care te șochează când privești toată această înșiruire de monumente. Pe ele nu se vede nicio pată, nicio fisură, nicio urmă de rugină. Ba, dimpotrivă, multe dintre ele sunt însoțite și de plăcuțe care explică vizitatorului numele și câte ceva din istoria clădirii.
Desigur, este important de menționat că, la fel ca multe alte orașe din Germania, Freiburg a fost distrus aproape în întregime de bombardamentele Aliaților după Al Doilea Război Mondial, dar fidelitatea arhitecturală și grija acordată detaliilor te fac să te simți ca un turist în altă epocă.
Printre idilicele clădiri poți vedea tramvaiele strecurându-se pe sub porțile pe unde altădată se plăteau vamele pentru mărfuri, întregul peisaj dându-ți impresia de conviețuire absolută între prezent și trecut. Iar, pe alocuri, mai găsești și mici afaceri găzduite de aceste bijuterii arhitecturale, ale căror proprietari sunt dornici să împărtășească vizitatorilor secretele pitorescului orășel, împreună cu o mică tratație dulce.
În plus, Freiburg completează această grijă față de trecut cu o politică ecologică de succes, orașul fiind, de altfel, celebru pe scena internațională din această cauză. Din toate aceste puncte de vedere, el reprezintă un model în termeni de protejare atât a trecutului, cât și a prezentului, care, preluat, ar putea schimba foarte mult în bine fața multor orașe din România.
Autor: Andrei Călinoaia