La orice pas în Bucureşti poţi găsi o clădire ce spune multe despre istoria locului. Multe sunt clădirile pe lângă care trecem şi nu cunoaştem  ce reprezintă, mai ales ce taine ascund. Parcul Tineretului ascunde şi acesta o clădire uitată de vreme pe o colină înconjurată de arbori stufoşi ce lasă să se vadă o prea mică parte trecătorilor.

Construcţia Crematoriului a fost începută în anul 1925 şi a durat până în anul 1934, timp în care această şi-a început şi activitatea , chiar dacă nu era finalizată. În anul 1928 a fost incinerată prima persoană, urmând multe altele, se estimează că au fost incinerate aproximativ 60000 de cadavre în această clădire. Printre persoanele incinerate se regăsesc şi  câteva personalităţi precum  Ana Pauker, Eugen Lovinescu şi Garabet Ibrăilenu.

Intrarea clădirii este păzită de 2 statui impunătoare Durerea şi Nădejdea, acestea au fost construite sub îndrumarea arhitectului  Ioan D Trajanescu ce a reuşit să finalizeze clădirea după mai multe intervenţii ale altor arhitecţi, primul fiind Duiliu Marcu ce a impus un stil eclectic cu influenţe bizantine, siriene şi egiptene.

 

Intrarea in Crematoriu, statuile Nadejdea şi Durerea

După 77 de ani de funcţionare porţile crematoriului s-au închis, în anul 2002, prin ordinul Ministerului Mediului ce a sesizat lipsa unor instalaţii performanţe de filtrare şi riscul pe care acesta îl exercită asupra persoanelor ce locuiau în apropiere. Singură aripa ce a rămas deschisă este columbarul ,  ce păstrează în linişte urnele cu cenuşă ale persoanelor incinerate aici.

Din momentul în care s-a deschis, Biserica a fost împotriva acestuia, iar în 15 iunie 1928 a hotărât că persoanele ce sunt incinerate să fie lipsite de orice slujba de înmormântare sau de pomenire post incinerare.  Pentru că persoanele să aibă totuşi o slujba se practică ascultatea acesteia la gramofon.

În timp ce citeam informaţii despre  crematoriu mi-a atras atenţia implicarea acestuia în operaţiunea Trandafirul, când 43 de cadavre au fost transportate de la Timişoara în anul 1989 pentru a fi arse la Bucureşti , ordinul venind de la  Elena Ceauşescu . Cele 43 de cadavre au ţinut focul aprins timp de 2 zile la crematoriu, iar la finalul operaţiunii cenuşă acestora a fost transportată în localitatea Popeşti Leordeni şi aruncată într-o canalizare. Tinerii incineraţi au fost cei care au pornit revoluţia în 16-18 decembrie 1989 şi s-a încercat muşamalizarea morţii lor prin manipularea opiniei, spunând că aceştia au fugit din ţară şi nu că au fost ucişi. Nici în prezent nu s-a reuşit să se afle numele tuturor persoanelor ce au fost incinerate aici în decembrie 1989, 4 rânduri din lungă lista sunt încă goale.

Operaţiunea Trandafirul l-a inspirat pe Regizorul Sergiu Nicolaescu în filmul 15 ce schimbă puţin faptele reale şi introduce în loc de un cadavru o persoană vie  ce este transportată către Bucureşti şi arsă de vie.

În acest moment crematoriul se află într-o stare de degradare avansată şi nu se prevăd investiţii pentru restaurare chiar dacă a fost declarat monument istoric, este o altă clădire din Bucureşti care rămâne uitată .

Articol realizat de Brăcaci Florentina

Articol realizat în cadrul Proiectului Tineri Jurnaliști Online, proiect cofinanțat de Ministerul Tineretului și Sportului