Cetatea Alba Carolina este o fortăreață cu bastioane construită în perioada 1715 – 1738 în orașul medieval Alba Iulia pe Dealul Citadelei, având rol de fortificație strategică de apărare a imperiului Habsburgic împotriva puterii otomane.
Cetatea este de tip Vauban (sub formă de stea cu 7 colțuri), cea mai mare de acest tip din sud-estul Europei. La construcția cetății au fost aduşi în zonă cei mai renumiți sculptori și meșteri ai vremii, fortificația fiind proiectată de arhitectul italian Giovano Morandi Visconti.
Alba Carolina trebuia să simbolizeze gloria și măreția Imperiului Habsburgic și a împăratului Carol al VI-lea, descendentul celei mai longevive dinastii a Europei: dinastia Habsburgilor.
Cetatea Alba Carolina a fost proiectată pentru a deservi nevoile celor peste 10.000 de soldați staţionați între acele ziduri pe timp de război. Planul cetăţii includea un sistem de canalizare propriu, o moară în bastionul Capistrano, o serie de fântâni de mare adâncime pentru aprovizionare cu apă, depozite pentru alimente, ateliere de reparaţii etc.
In ciuda faptului ca a fost ridicată pentru a servi ca și complex militar, Cetatea Alba Carolina a fost implicată în doar doua evenimente istorice marcate de conflicte armate: răscoala lui Horea (1784-1785) şi revoluţia din Transilvania (1848-1849). In zona interioară a Cetăţii se află Catedrala Reîntregirii, Catedrala Romano-Catolică, Muzeul Naţional al Unirii şi Sala Unirii, dar şi vestigii ale castrului roman peste care este construită fortificaţia.
In cadrul cetăţii merită vizitate si poarta Sf. Gheorghe, bastionul Sfântul Capistrano, bastionul Sfântul Eugeniu, Palatul Episcopal ( în partea de Sud-Vest a cetății),monumentul Eroilor Neamului, Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan( ridicat în anul 1937), bastionul Trinitarienilor, bastionul Sf. Mihail, monumentul Custozza, clopotul Unirii şi multe altele.