Atemporal prin legendele din care este zămislit și un colos al experimentalismului cultural, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi se desnudă în fața vizitatorilor ce îi pășesc pragul, revelând peste 900 de lumi ale universului cultural bucureștean. Înființat la sfârșitul anului 2002 și inaugurat la 4 aprilie 2003, Muzeul se află într-un conac, printre teii de pe Strada Londra, la numărul 39 și este primul ca mărime și importanță din Europa și al patrulea pe mapamond.

Muzeul cuprinde 16 spații de expunere tematic amenajate pe două nivele – o cvintesență a armoniei între rigorile științei și măiestria artelor. Colecțiile expuse în cadrul fondului muzeal principal includ hărți (cea mai veche fiind datată în 1525 și a fost săvârșită de Lorenz Fries în Strassbourg, iar cea mai recentă este cartografierea Municipiului București făurită în anul 1939 de către Colonel Ulisse Simboteanu și Prof. M.D. Moldoveanu în București), gravuri, vitralii, busturi sculptate, picturi murale, cărți, litografii, vedute, piese rare și prețioase.

O scurtă istorie a conacului dintre teii cartierului Bonaparte

Conacul a fost construit în cartierul Bonaparte (actualul Dorobanți), în anul 1942, la comanda unui armean bogat. Arhitectura este una migălos premeditată și, contrar curentului acelui ev – construcțiile erau realizat în spirit modern și cubist,  împletește spiritul interbelic al Bucurescilor cu elemente arhitecturale inspirate din renascentismul florentin de secol XVII, un plan dus până la capăt de către arhitectul Emil Călinescu. Începând cu mijlocul secolului XX și până la începutul secolului XXI, conacul a devenit o mărturie vie a istoriei Românie și Europei și a schimbat proprietarii de nenumărate ori (proprietarul armean l-a cedat către statul argentinian, care l-a folosit drept spațiu consular; clădirea a fost pentru ultima oară utilizat drept spațiu diplomatic atunci când funcționa Ambasada Pakistanului, pentru ca apoi, la schimb, să fie preluată de către Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat).

Amenajarea ca spațiu muzeal a conacului, precum și existența colecției cartografice din cadrul acestuia, se datorează străduinței depuse de către fondatorii și patronii spirituali ai muzeului, Daniela și Adrian Năstase. Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi a luat ființă pe 12 Decembrie 2002, prin Hotărârea Guvernamentală 1438, și a fost inaugurat la data de 4 aprilie 2003, în prezența a numeroase personalități. Printre contributorii ce s-au implicat în îmbogățirea fondului muzeal se numără înalți demnitari străini și români, oameni de cultură, instituții bancare și instituții administrative din România.

Colecțiile de carte veche au fost adăugate fondului muzeal în anul 2007, însă, din lipsă de spațiu, acestea nu au mai fost valorificate. Din același motiv, muzeul expune, în cadrul expoziției permanente, doar 600 dintre lucrările colecției cartografice deținute.

Detalii din peregrinagiul printre cele peste 900 de lumi

De cum calci pragul porții masive a curții ce străjuie hotarele muzeului, poți observa la intrarea în muzeu, în dreapta și stânga arcului ogival care încadrează ușa masivă: doi grifoni ce țin fiecare câte un felinar în flisc; o placă de comemorare a fostului director al muzeului, Octavian Penda, decedat în anul 2011 (galeria de artă din cadrul muzeului, ce găzduiește expoziții temporare de artă plastică, îi poartă numele); două plăci de bronz cu blazoane și inscripții în relief. Placa din dreapta conține blazonul muzeului: doi grifoni care susțin tampoanele tipografice și deviza SIC ITVR AD ASTRA (Așa ajungi la stele). Cel de-al doilea este blazonul patronilor spirituali ai muzeului, însoțit de către deviza STAT CRVX DVM VOLVITVR ORBIS (Crucea este dreaptă în timp ce lumea se învârte). Ambele blazoane au fost înfăptuite de către Octavian Penda.

Picturile murale ce înfrumusețează tavanele, busturile marilor exploratori dispuse pe postamente și vitraliile conacului au fost realizate în perioada contemporană, la comandă, de către fostul director al Muzeului Hărților și Cărții Vechi, Ion Octavian Penda, și studenții acestuia. Picturile murale, în număr de 16, sunt în fapt hărți astronomice ce poartă hlamida mitologiei și au reprezentate constelații, personaje legendare, zodii, simboluri mistice.

Exponatele pun în valoare evoluția istorică a plăsmuirilor cartografice pe întregul mapamond și, mai ales, a celor care se referă la arealul geografic al țării noastre. Colecția cuprinde izvoare și lucrări cartografice de înalt rafinament artistico-științific, precum lucrările marilor geografi de la începutul de secol XVI și cele ale cartografilor renascentiști (S. Münster, G. Mercator, A. Ortelius). Hărțile ce fac parte din fondul principal, prezentat publicului, sunt de toate dimensiunile, cea mai mică este realizată de către A. Ortelius în leatul 1590 (12,8 x 10,53 cm), vreme în care cele mai mari sunt harta Valachiei executată de către Institutul Militar Austriac în anul 1867 (200 x 93 cm) și harta militară ce înfățișează Moldova (175,5 x 166,5 cm). Aceasta din urmă este desăvârșită în veleatul 1781 de către A.F.G. de Bawr și este prezentă în dublu exemplar în cadrul muzeului – în varianta de expoziție și în varianta de campanie.

Cronologic vorbind, hărțile, ce ne sunt dezvăluite de-a lungul unui peregrinagiu prin cele două etaje și parterul muzeului, sunt structurate astfel:

1. Hărți de reprezentare;
2. Hărți de orientare. Acest tip de cartografieri includ hărțile militare și hărțile astronomice, care sunt hărți în general geografice, dar conțin și elemente antropice.

La parter se află „Sala Antică” ce conține reprezentări cartografice cu tărâmuri și popoare din evuri antice (aceasta include și hărți despre Dacia bazate pe informații provenite de la mari geografi și istorici ai vremii, precum Herodot, Strabon sau Ptolemeu), hărți astronomice, hărți legate de cursul Dunării, diverse hărți geografice (între care cea mai veche și valoroasă lucrare este harta făurită de Lorenz Fries in 1525 A.D.).

Etajul prim este consacrat României. Sala principală este dedicată Bucureștiului, celelalte săli prezintă hărți din perioada Marii Uniri și României Mari, specializate pe regiuni istorice: Transilvania – 2 săli, Moldova – 2 săli, Valahia (Țara Românească) – o sală, plus o sală dedicată Mării Negre.

La etajul doi se află o „secțiune internațională” unde se regăsesc hărți de război; gravuri; vedute reprezentând orașe și activități specifice (în special, cele de secol XVIII și secol XIX); o suită de cartografieri ce înfățișează, cu precădere, țări din vestul Europei și Scandinavia, ca și hărți „exotice” (Africa, America de Sud, India, Ceylon, Japonia, China, Coreea).

Muzeul prezintă și expoziții temporare: pentru conservarea și valorificarea fondului muzeal existent; pentru valorificarea fondului cultural și muzeal românesc, european și universal. Muzeul organizează, de asemenea, activități și evenimente în scopuri educative și culturale pentru elevi și studenți.

Cei interesați, în scopuri științifice sau pentru curiozitatea proprie, pot achiziționa de la magazinul muzeului, la prețuri acceptabile, volume de tip Atlas dedicate cartografiei și replici de hărți vechi pe canvas. Muzeul poate fi vizitat între orele 10:00 și 18:00, prețul unui bilet fiind în cuantum de 8 Ron (bilet întreg), 4 Ron (pensionari) și 2 Ron (elevi și studenți).

Fiind un spațiu muzeal tânăr și înțelegând importanța prezenței online în comunicarea cu publicul și partenerii săi, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din București vă stă la dispoziție pe site-ul www.muzeulhartilor.ro și pe Facebook, la adresa https://www.facebook.com/MuzeulHartilorVechi .

Autor: Vlad Teodor Petcu