Catedrala Worcester, este o catedrală anglicană aflată în Anglia. Este sediul episcopului de Worcester, iar numele său oficial este „Catedrala Bisericii lui Hristos și Fecioarei Maria din Worcester”. Construită între 1084 și 1504, catedrala Worcester reprezintă fiecare stil de arhitectură engleză de la Norman la Perpendicular gotic. Este renumită pentru criptele sale, neobișnuitele golfuri gotice tranzitorii, decoraţiunile din lemn fin și turnul său central.

Faţada de vest a catedralei a apărut împreună cu un portret al lui Sir Edward Elgar, pe spatele unei lire sterlină emisă de Banca Angliei între 1999 și 2007, rămânând în circulație ca mijloc legal de plată până la 30 iunie 2010.

Mănăstirea a devenit benedictină în a doua jumătate a secolului al zecelea. Fosta bibliotecă monahală din Worcester conținea un număr considerabil de manuscrise, care acum sunt împrăștiate între Cambridge, Libraria britanică din Londra, Oxford Bodleian și biblioteca Catedralei de la Worcester de astăzi.

In urma dizolvării mănăstirilor, aceasta a fost restabilită ca o catedrală a clerului secular. In 1860 catedrala a fost supusă unor lucrări de restaurare majore planificate de Sir George Gilbert Scott și A. E. Perkins.

Catedrala Worcester întruchipează multe caracteristici tipice unei catedrale medievale engleze. La fel ca și catedralele din Salisbury și Lincoln, are două transepte, nu doar unul. Această caracteristică a catedralelor engleze a fost de a facilita zicala privată de „Oficiu Sfant” pentru mulți clerici sau călugări.

Părți importante ale clădirii datează din secolul al 11-lea pana in cel de-al 16-lea. Cea mai veche parte a clădirii de la Worcester este reprezentată de coloanele rămase din cripta bisericii monahale originală începută de către episcopul Sfântul Wulfstan din Worcester în 1084. Interiorul a fost construit și reconstruit în stiluri diferite de mai mulți arhitecți diferiti, pe o perioadă de 200 de ani. Cele mai vechi părți prezintă straturi alternative de gresie verde și calcar Cotswold galben.

Autor: Miruna Elena Popa