Casa Memorială „George și Agatha Bacovia” din București – de la două sicre de trudă la atemporalitate culturală

Casa Memorială „George și Agatha Bacovia” din București, situată în cartierul Berceni din sudul Bucureștiului, este parte a Universului Muzeal Bacovian Românesc și înglobează o parte dintre manuscrisele, fotografiile, obiectele și documentele ce de-a lungul anilor au aparținut poetului George Bacovia (George Andone Vasiliu), soției acestuia – scriitoarea și profesoara Agatha Grigorescu-Bacovia (Agatha Grigorescu-Vasiliu) și familiei lor, inclusiv desene realizate de către poet.

Universul Muzeal Bacovian Românesc mai cuprinde și spațiile muzeale și expozițiile muzeale de la: sediul central al Muzeului Național al Literaturii Române (în prezent, sediul este aflat în curs de relocare și reamenajare în noile spații din Strada Kretzulescu și Calea Griviței, cu posibilitatea redeschiderii către public din 15 ianuarie 2017), Casa Memorială George Bacovia de la Bacău și Mormântul celor doi scriitori aflat în Cimitirul Șerban Vodă din București (cunoscut în folclor drept Cimitirul Bellu).

Un chilipir cu aripi de plumb sau scurt istoric al Casei Memoriale „George și Agatha Bacovia”

Geneza Universului Bacovian Bucureștean la așezământul actual al Casei Memoriale a început în veleatul al șaselea din luna iunie a anului 1922. Agatha Grigorescu, tânără profesoară, orfană de ambii părinți și fără dotă, aflată în prag de logodnă, este sfătuită de către familie și cunoscuți să achiziționeze un teren de 500mp din, pe atunci, comuna Șerban Vodă – la un preț considerat chilipir de 30000 de lei, taxe incluse.

Unsprezece ani mai târziu (1933)… Strada Frăsinetu nr. 63 din București… Lunile iulie și august… două sicre… două aripi plumbuite în clepsidra prin care ale veacurilor arine râurează… Agatha construiește în acest răstimp foarte scurt, cu bani împrumutați de la Casa Corpului Didactic, casa unde, alături de George Bacovia și fiul lor, Gabriel, se mută definitiv la București și care, ani mai târziu va deveni casă memorială.

În perioada 1933-1957 casa deservește nu doar ca locuință ambilor soți Bacovia, dar este și spațiul de creație al acestora: George Bacovia va scrie aici Comedii în fond și Stanțe Burgheze – volum ce îl va trimite în atenția autorităților socialist-comuniste, în vreme ce Agatha va scrie și publica din acest meleag de chimere bacoviene, până în 1981, opt volume – poezie, proză și memorialistică.

„Căsuță dragă din Frăsinet,

Nu mai e blîndul meu poet!

Ne-a părăsit pe amîndouă,

Și ochii ne sunt numai rouă.”

   (Căsuța noastră – Agatha Grigorescu-Bacovia)

22 mai 1957. Orele 8:10 ale dimineții. Poetul George Bacovia se stinge din viață. Aici începe devenirea în spațiu muzeal comemorativ a casei din Raionul Nicolae Bălcescu (Sectorul 4 al Bucureștiului de astăzi), tot prin strădania Agathei Grigorescu-Bacovia. Aceasta se adresează în vederea deschiderii unui Muzeu, sub forma de Casă Memorială, instituțiilor locale și generale responsabile de realizarea și administrarea spațiilor culturale și, mai ales, muzeale existente în România, iar roadele motivației și stăruințelor sale nu întârzie să apară.

Astfel, în 1958, la aproape un an de la moartea poetului George Bacovia, Agatha primește o adresă din partea Ministerului Învățământului și Culturii, Direcția generală a Artelor Plastice, Muzeelor și Monumentelor prin care se preciza că inițiativa înființării Muzeului Memorial „George Bacovia” era aprobată, în formă nesubvenționată de stat și sub forma „Colecție de utilitate publică”, acordându-se, de asemenea, următoarele „programe comemorative”: fixarea pe fațada casei a unei plăci comemorative, schimbarea denumirii Străzii Frăsinetului în Strada George Bacovia, redenumirea cinematografului Alianța în cinematograful George Bacovia (n.r. cinematograful mai apoi a fost redenumit Progresul; a fost dărâmat înainte de 1989 ca efect al sistematizărilor urbanistice, pentru ca, în epoca recentă, casele existente pe acel areal geografic să fie, la rândul lor, demolate pentru a face loc unui mall devenit între timp „circ al foamei” – City Mall… destin bacovian).

Șase ani mai târziu, în 1964, Agatha începe demersurile de etatizare a Casei Memoriale „George Bacovia” printr-un act de donație al cărui beneficiar erau autoritățile bucureștene (31 decembrie 1964). Donația este acceptată de către autoritățile bucureștene la data de 28 februarie 1966, astfel luând oficial ființă Muzeul Memorial dedicat poetului George Bacovia.

Din anul 2000 muzeul dobândește denumirea actuală de Casa Memorială „George și Agatha Bacovia”, fapt atestat de fixarea unei plăci de marmură pe peretele Casei Memoriale, prin grija domnului Corneliu Lupeș.

Ombra de cultură cufundată în cartierul democrat sau o succintă prezentare a Casei Memoriale

Situat în sudul Bucureștiului, în „cartierul democratic” – așa cum îi plăcea lui George Bacovia să numească districtul, muzeul poartă amprenta secolului trecut, dar, mai ales, este învăluit în hlamida înmiresmată a târgului moldav, Bacău. Astfel, acesta devine o punte între cele două lumi bacoviene: cea a Bacăului natal, o lume a silențiului tulburător atât de des menționat în versurile sale, și cea a capitalei aglomerate și agitate, unde avea tihnă doar când se retrăgea sau se regăsea în casă.

Intrând pe poarta muzeului zărești imediat cele două plăci de marmură fixate pe fațada Casei Memoriale. Pe prima, cea comemorativă, amintită mai devreme, se poate citi: „ÎN ACEASTĂ CASĂ A TRĂIT ȘI A CREAT ÎNTRE ANII 1933-1957, POETUL GEORGE BACOVIA. S-A AȘEZAT ACEASTĂ PLACĂ ÎN ANUL 1958, LUNA MAI 25, CA UN OMAGIU ADUS MARELUI POET.”. Pe cea de-a doua se poate identifica firma muzeului, așa cum a fost aceasta realizată în anul 2000 prin grija domnului Corneliu Lupeș, în urma consultării cu Gabriel Bacovia:

„Casa Memorială

George și Agatha Bacovia

Muzeul de Literatură Română”

De asemenea, se poate observa imediat compartimentarea proporțională a casei realizate în stil modernist la exterior și în stil vagon la interior. Muzeul cuprinde grădina interioară, fosta magazie din spatele grădinii, beciul și cele șase camere ale casei: vestibul, camera Agathei, sufrageria, camera lui Gabriel Bacovia (astăzi găzduiește biroul personalului administrativ), camera servitorilor și camera poetului George Bacova.

Muzeul este o veritabilă galerie de artă. Elementele de artă plastică reprezintă un poem bacovian per se, prin profunzimea coloristicii și identitatea unitară a tematicii utilizate (deși lucrările sunt realizate pe durata a jumătate de secol). Un alt element legat de unicitatea acestor creații, dimpreună cu sculpturile din cadrul muzeului invită la o introspecție asupra lumii văzută prin ochii celor doi scriitori și asupra noemelor universale ce macină cotidianul. Artiștii ce își pun amprenta pe operele de artă aflate sub mantaua Universului Bacovian Bucureștean sunt: Nuni Anestin, Ion Vlasiu, M. Dinu, Eliza Ionescu, Nell Cobar, Tache Sopoceanu, Cecilia Cuțescu Storck, Schulhoff, Carol Ardeleanu, Nicolae Crișan, Mara Grigorescu-Vasilovici, Milița Petrașcu, I. Dobrian, Dimitrie Bârlad.

„Printre ziduri, peste turnuri depărtate,

Ninge cu nimic în noaptea vastă, ning bancnote –

Numai vântul singur plânge alte note…

Umbra mea se adîncește-n cartiere democrate.”

(Plumb de iarnă – George Bacovia)

În vestibul, alături de cuier, se pot observa un număr impresionant de fotografii ce prezintă ipostaze diverse din viața familiei Bacovia, ca și patru vitrine specifice unui muzeu memorialistic, în care sunt expuse volumele Agathei Grigorescu-Bacovia și ale lui George Bacovia, precum și diverse manuscrise și premii obținute.

Camera Agathei conține, între multele bunuri de patrimoniu muzeal, expuse: piese de mobilier din perioada postbelică, un birou scund cu o placă culisantă pentru mașina de scris, un bufet, o bibliotecă în care se regăsesc volume din cele mai alese, mare parte dintre acestea însoțite de autograful autorilor sau ale prietenilor familiei Bacovia.

Sufrageria este amenajată astfel încât impresionează atât prin mobilierul de culoare neagră, dar mai ales prin busturile, tablourile și soba aflată în colțul camerei… un spațiu care emană frumusețe prin fiorul de răcoare pe care simplitatea și tonurile reci ale operelor de artă îl creează în abisul sufletului vizitatorilor.

Camera de lucru a Poetului – element central al oricărui spațiu muzeal memorialistic literar, un templu pentru multe generații de scriitori ce au pășit pragul Casei Memoriale, este centrul Universului Muzeal Bacovian Bucureștean și, totodată, cea mai mică încăpere din muzeu, desprinsă parcă din versurile poetului. Camera prezintă pastelul unei „compoziții” aglomerate: un pat, o sobă, un dulap, o măsuță, un joc de table, un joc de șah, o cergă, o veioză din bronz patinat, gravuri cu versuri ale poetului, fotografii, etc. Piesa care atrage privirea tuturor vizitatorilor este ceasul deșteptător, marca Kienzle, oprit la orele 8:10, ora la care a decedat poetul George Bacovia.

.

Atemporalitate culturală

Casa Memorială a îmbrățișat încă dintru începuturi sincretismul artelor și a fost gazda unora dintre cele mai mari personalități culturale românești, și nu numai. În grădina casei a luat ființă și a funcționat Cenaclul Literar „G. Bacovia”, sub conducerea Agathei Grigorescu-Bacovia și, mai apoi, a lui Gabriel Bacovia.

După o lungă perioadă în care a lepădat straiele vieții culturale bucureștene, asemeni patronului său spiritual preferând silențiul, Muzeul a renăscut precum paserea Phoenix și a reajuns în memoria și daimonul bucureștenilor, românilor, dar și străinilor de pretutindeni. Astfel, Casa Memorială a fost inclusă de către Muzeul Național al Literaturii Române în proiecte culturale precum Noaptea Muzeelor (2007-prezent), Harta Senzorială a Bucureștiului (2016), Concert Aniversar George Bacovia – 135 (2016); găzduind în mod exclusiv și în parteneriat cu  Revista „Amurg Sentimental” seria de evenimente Tribuna Scriitorilor Fără Prejudecăți (2015-prezent), dar și alte activități culturale precum Ședințe Extraordinare ale Cenaclurilor bucureștene, Concerte, Lansări de carte, Expoziții de Arte Plastice.

Pentru a veni în întâmpinarea acestor proiecte, Muzeul Național al Literaturii Române a luat decizia de a transforma magazia, regăsită în capătul curții interioare, într-o terasă acoperită, cu simeze disponibile pentru realizarea de vernisaje și cu 30-50 de locuri disponibile. Acest proiect a fost demarat în ianuarie 2016 și finalizat pe deplin în octombrie 2016.

Muzeul poate fi vizitat de marți până duminică între orele 9-17 (noiembrie-februarie) și 10-18 (martie-octombrie), prețul unui bilet fiind în cuantum de 4 Ron (bilet întreg), 2 Ron (bilet pensionari, elevi, studenți, militari și grupuri organizate), având gratuitate preșcolarii, persoanele cu deficiențe, muzeografi, ziariști, redactori la Radio și TV, voluntari; alte taxe incluzând 6 Ron/Ghidaj Grup.

Autor: Vlad Teodor Petcu

Întru constituirea acestui material, alături de vizitarea muzeului, s-au consultat următoarele surse bibliografice:

1. Grigorescu-Bacovia, Agatha, 1995, Posteritatea poetului, București, Editura Bacoviană
2. Lupeș, Corneliu, 2003, Itinerariu Memorialistic Bucureștean, București, Editura Muzeul Literaturii Române