Casa Capşa este un vestit hotel-restaurant aşezat la răscrucea dintre Calea Victoriei şi Strada Edgar Quinet. Istoria sa începe în 1868, când, fraţii Capşa – din neam de macedo-români – cumpără casa boierului Slătineanu  şi deschid Cofetăria „La doi fraţi, Constantin şi Grigore Capşa”. Cu o largă audienţă la consumatorii de delicii gastronomice, afacerea creşte rapid şi îşi câştigă renume mondial. În 1873 cofetăriei i se acordă Marea Medalie la Expoziţia Universală de la Viena. Iscusinţa cofetarilor şi bucătarilor, iniţiaţi în tainele artei culinare în Franţa, este reconfirmată atunci când Casa Capşa devine furnizorul casei principelui Milan Obrenovici al Serbiei şi al principelui Ferdinand al Bulgariei.

După ce Grigore rămâne singurul proprietar, din 1876, începe un proces de dezvoltare a cofetăriei şi deschide un hotel şi Cafeneaua „Capşa”, în 1891. Acum începe istoria ţesută din poveştile elitelor politice şi culturale care au făcut din Capşa o reşedinţă a discuţiilor, oficiale sau informale, despre politică, stil de viaţă, campanii de presă sau cancanuri inofensive. Casa Capşa a servit orice personalitate respectabilă a vremii, dar şi oaspeţi de elită din străinătate, precum împăratul Austro-Ungariei Franz Iosif, ducele Nicolae al Serbiei, prinţul Gorceakov, ministrul rus de externe, cuplul suveran al Serbiei, Milan şi Natalia Obrenovici, preşedintele Republicii Franceze Raymond Poincaré sau premierul grec Eleftherios Venizelos.

În timpul Primului Război Mondial, restaurantul a fost ocupat de germani şi, ulterior, de bulgari, însă în perioada interbelică şi-a reluat menirea. În această nouă eră de celebritate, Capşa a intrat în graţiile elitelor intelectuale, a scriitorilor şi artiştilor bucureşteni.  Atât de mare a fost influenţa celor care se întâlneau aici, încât circula ideea că pentru ca să i se acorde recunoaştere oficială, un scriitor trebuia să frecventeze Capşa. Tudor Arghezi afirma chiar că acesta ar fi fost „singurul local intelectual de pe Calea Victoriei”. Dintre muşterii renumiţi amintim pe: Ion Barbu, Şerban Cioculescu, Liviu Rebreanu, Păstorel Teodoreanu, Camil Petrescu sau Ion Minulescu. Un moment consacrat din istoria Casei Capşa este vizita mareşalului Joseph Jacques Césaire Joffre, în cinstea căruia a fost creată prăjitura „Joffre”, cunoscută astăzi peste tot în lume.

După ce de-Al Doilea Război Mondial, Casa Capşa a devenit o baricadă a politicienilor liberali şi ţărănişti în rezistenţa lor în faţa elementelor politice susţinute de sovietici.  Însă în anul 1948, stabilimentul a intrat sub incidenţa legii naţionalizării şi a fost închis până în anii 1970. După căderea comunismului s-a încercat o revigorare a sa. Cafeneaua păstrează şi astăzi parfumul vremurilor de glorie şi prestigiul din timpul când Bucureştiul era „Micul Paris”.

Pentru mai multe informaţii cu privire la camerele de hotel puteţi accesa pagina de web: http://www.capsa.ro. Dacă vă ispiteşte faimoasa prăjitură Joffre sau altele din meniul cofetăriei puteţi arunca o privire aici: http://cofetariacapsa.ro/