Palatul Bursei din Bucureşti este o clădire în stil eclectic, cu unele influenţe neoclasice, construită între 1907 şi 1911. Din anul 1955 a servit drept sediu pentru Biblioteca Centrală de Stat, devenită ulterior Biblioteca Naţională a României, până când aceasta şi-a mutat sediul central, în noua clădire de pe Bulevardul Unirii.
Terenul pe care este amplasată clădirea a fost donat de către Ioan Lahovary, ministrul industriei la acea vreme. Anterior, pe locul acela se afla o clădire aparţinând unui anume clucer Bărcănescu.
În anul 1907 este anunţată o licitaţie în Analele de Arhitectură, pentru întocmirea planurilor de construcţie a Palatului Bursei. S-au prezentat 14 proiecte, iar comisia, din care făceau parte şi George Asan şi Mariuciu Blank, au decis ca proiectul lui Ştefan Burcuş să fie cel după care se va construi noua clădire. Construcţia va începe în 1908, regele Carol I fiind cel ce va pune piatra de temelie, iar clădirea va fi oficial inaugurată 3 ani mai târziu.
La vremea respectivă, clădirea a fost evaluată la 800.000 de lei aur, însă costurile totale s-au ridicat la 1.300.000 lei aur, iar a instalaţiilor la 500.000 lei aur.
Clădire impunătoare şi cu detalii complicate, Palatul Bursei a fost apreciat încă de la inaugurare ca fiind una dintre clădirile de marcă ale Bucureştiului de la începutul secolului al XX-lea.
Poate cel mai interesant detaliu al construcţiei îl reprezintă frontonul circular şi grupul său statuar executat din piatră în ronde bosse. În centrul frontonului este un cap de leu, încadrând două personificări: în stânga, industria cu ciocanul în mână, iar în dreapta zeul Mercur ţinând într-o mâna caduceul, iar în cealaltă o ancoră.